Face to face with history

                                                   Si ieri ca şi azi...

                   Grecia antică a inventat jocurile olimpice, iar cuceritorii romani le-au păstrat şi le-au dat un avânt nou, în atmosfera de pax romana impusă de-a lungul  ţărmurilor mediteraneene.  Iniţial, premiul  obţinut  la jocurile olimpice era unul onorific - o coroană de lauri şi o intrare triumfala în oraşul de baştină al învingătorului. Cu timpul astfel de premii nu au mai satisfăcut orgoliul  luptătorilor, ajungându-se ca municipalitatea să ofere avantaje materiale. Si astfel, putem spune că, au apărut sportivii profesionişti.

                   In anul 14 al domniei împăratului Gallienus (267 d.H.), un oarecare Aurelius Leucadius din oraşul Hermopolis, din Egipt, scrie consiliului municipal, prin intermediul epitropului său, Demetrios, pentru a cere recompensa băneasca cuvenită pentru câştigarea  unor premii. Având in vedere vechimea scrisorii (papyrusului) nu este clar sensul cuvântulului  epitrop - acela de antrenor, tutore sau îngrijitor.  Lui Aurelius Leucadius i se datorează  2 talanţi şi  3.090 de drachme de argint.Sspre  comparaţie, un soldat  câştiga în jur de 30 de drachme pe lună, iar un zidar ceva mai puţin.

                   Papyrusul ne arată că nu este vorba despre un act de arhivă, ci despre ciorna unui scrib profesionist, neavând dovezi dacă atletul şi-a primit banii.

Documentul a fost editat în anul 1905 de către C. Wessely în Corpus Papyrorum Hermopolitanorum, pp.52-56.

        "Către excelenţele lor din senatul oraşului Hermopolis, cel mare, străvechi, cel mai august şi mai ilustru, din partea lui Aurelius Leucadius, cetătean hermopolitan, învingător la jocurile sfinte, practicant de pancraţiu (este vorba despre un sport foarte dur care amestecă luptele libere cu boxul), prin intermediul lui Aurelius Appianus căruia i se mai spune şi Demetrios, cetăţean al oraşului Hermopolis, care a fost numit ca epitrop al său. Solicit să se dea poruncă pentru a mi se plăti din banii oraşului pensia care mi se cuvine pentru victoria şi coroana pe care le-am obţinut la jocurile sfinte, {căci au rămas de plată} 48 de luni, de la 10 Phamenoth al anului al 10-lea până la 30 Mecheir al anului al 14-lea, adică 180 de drachme pe lună, în total 1 talant şi 2610 de drachme, {şi, de asemenea, să se continue plata} pentru cea dintâi victorie pentru care am fost încoronat la concursul sfânt pentru cei tineri ţinut, aşa ca şi la Olympia, în colonia Sidon, {de unde au rămas de plătit} 35 de luni şi 25 de zile, de la 6 Phamenoth al anului 11 până în luna Mecheir a anului al 14-lea, adică 180 de drachme pe lună, în total 1 talant şi 450 de drachme, toată datoria  fiind aşadar de 2 talanţi şiu 3.090 de drachme de argint, neaducându-se astfel nici o daună drepturilor ce se cuvin oraşului şi senatului său.

       In anul 14 al împăratului Caesar Publius Licinius Gallienus Germanicus Maximus Persicus Maximus Pius Felix Augustus, luna Phamenoth."

Textul este putin adaptat de către traducătorul Adrian George Dumitru, având în vedere vechimea materialului şi unele dificultăţi de traducere.

                               

Face to face with history

                            


                                Transylvania - colonie americană

Mulţi americani au auzit de Transilvania (despre care cred, de multe ori, că este o ţară distinctă) şi despre mitul lui Dracula. Însă puţină lume cunoaşte povestea Transylvaniei din SUA, o colonie ce a existat pe teritoriul american pentru doar 18 luni, între anii 1775 şi 1776. Povestea coloniei americane Transylvania                Un specialist în drept originar din Virginia, Richard Henderson, este personajul cheie al acestei poveşti. După o carieră de succes ca şerif, el a fost numit în 1768 judecător la curtea de apel a Carolinei de Nord, poziţie pe care a deţinut-o până la dizolvarea acesteia, în 1773. Henderson a fondat în 1774 compania Louisa, cu scopul de a cumpăra de la triburile indiene un teritoriu mare pe care să poată întemeia o colonie proprie. A reorganizat compania pe 6 ianuarie 1775, adăugând noi membri în componenţa sa şi redenumind-o Transylvania Company. Cu această ocazie, Henderson a ajuns la un acord cu ceilalţi acţionari în privinţa guvernării noului teritoriu, odată achiziţionat. În ciuda faptului că guvernatorului statului Carolina de Nord i-a interzis să negocieze fără mandat cu triburile Cherokee din zonă, Henderson a insistat şi a semnat în cele din urmă un tratat cu aceştia la Sycamore Shoals pe data de 17 martie 1775. Ca urmare a acestui acord, indienii Cherokee cedau pentru aur, argint şi bunuri în valoare de 10.000 de lire sterline o întindere de 81.000 de kilometri pătraţi, care devenea noua colonie Transylvania. Spre comparaţie, regiunea omonimă din România acoperă 99.837 de kilometri pătraţi.     Teritoriul coloniei de atunci este cuprins astăzi în bună măsură în statul Kentucky şi în zona de nord şi de centru a statului Tennessee.  Chiar dacă preţul plătit a fost mic, tranzacţia este considerată de către unii istorici una dintre cele mai corecte înţelegeri agreate de colonişti în relaţiile cu amerindienii. Transylvania, a 14-a colonie americană? Henderson nu a aşteptat mult şi a ţinut pe 23 martie prima adunare generală în noul teritoriu, în noua capitală Boonesborough (numită după Daniel Boone, cel care a negociat cu indienii Cherokee cedarea teritoriului). El a cerut delegaţilor în discursul său inaugural să elaboreze legi care să atragă populaţie pe noul teritoriu şi care să îi încurajeze pe nou-veniţi să respecte autoritatea conducerii coloniei Transylvania. Pentru ca noua colonie să fie recunoscută de către Congres, reprezentanţii companiei au decis ca sistemul de guvernământ al Transylvaniei să fie unul democratic, în care cei 8 proprietari ar fi avut, totuşi, drept de veto. Viziunea lui Henderson a fost expusă într-un discurs pe 23 mai 1775 în faţa delegaţilor reprezentând patru forturi, cărora le-a prezentat Transylvania ca "un imperiu al libertăţii". Legislatura Transylvaniei, convenită pe 23 mai, este considerată de istorici primul corp legislativ format de cetăţeni americani nesupuşi Coroanei britanice.                                                      Proprietarii noului teritoriu au ales pe 25 septembrie un reprezentant care să pledeze în faţa Congresului pentru recunoaşterea Transylvaniei drept a 14-a colonie. Efortul lor a eşuat, însă, Congresul refuzând să recunoască Transylvania atâta timp atât Virginia şi Carolina de Nord aveau pretenţii asupra unor părţi din teritoriul său. Pe 9 noiembrie 1775, legislatura statului Virginia a anulat tratatul de la Sycamore Shoals, motivându-şi decizia prin argumentul că o parte a teritoriului Transylvaniei îi aparţinea. Nici Carolina de Nord nu a văzut cu ochi buni independenţa Transylvaniei, proclamându-şi jurisdicţia asupra unei părţi din teritoriul noii colonii. Încercarea lui Henderson a picat într-unul din cele mai proaste momente: în ajunul revoluţiei americane. În acele vremuri, când coloniile erau din ce în ce mai puţin dispuse să cedeze pretenţiilor Marii Britanii, era puţin probabil ca acestea să accepte pretenţiile unui cuceritor neautorizat precum Henderson. Chiar dacă Transylvania a pierdut teritoriul reclamat de cele două state, acestea au despăgubit proprietarii companiei cu câte 200.000 de acri de pământ (circa 810 kilometri pătraţi). Suprafaţa de 400.000 de acri (aproximativ 1.600 de kilometri pătraţi) reprezenta doar o mică porţiune din suprafaţa deţinută iniţial de Transylvania (2%). O parte din acest teritoriu constituie azi comitatul Henderson, parte a statului Kentucky, iar o altă parte reprezintă comitatul Transylvania, parte a statului Carolina de Nord. Transylvania de azi este supranumită de către localnici , pentru că pe teritoriul său pot fi găsite peste 250 de cataracte, printre care şi Cascada Whitewater, una dintre cele mai mari căderi de apă din estul SUA. De ce "Transylvania"? Numele coloniei visate de Henderson, ca şi în cazul regiunii Transilvania din România, vine din latină: trans înseamnă "peste", iar silvam este forma în acuzativ a singularului de la silva, ce înseamnă "pădure". Prin urmare, numele acesta reprezintă regiunea aflată "dincolo de pădure". Richard Henderson a studiat dreptul, fiind admis în barou în 1763. De formaţie umanistă, el era un bun cunoscător al istoriei şi al limbii latine şi cunoştea astfel etimologia numelui regiunii din Europa de Est. Dacă în acea perioadă Transilvania era sub dominaţie habsburgică, în imaginaţia lui Henderson colonia Transylvania urma să fie un tărâm al făgăduinţei, dincolo de pădurile muntilor Allegheny şi departe de dominaţia Coroanei Britanice. În mod inedit, încercarea lui Henderson apare în jurnalele lui John Adams, unul din principalii artizani ai revoluţiei americani şi al doilea preşedinte al SUA. Cu toate acestea, în octombrie 1775, cu doar câteva luni înaintea declaraţiei de independenţă a SUA, acesta nota în jurnalul său că proprietarii Transylvaniei au noţiuni republicane şi scheme utopice, deţinând acel teritoriu fără acordul Coroanei sau al vreunei colonii. Delegatul Transylvaniei în Congresul Continental, James Hogg, care avea misiunea de a obţine recunoaşterea teritorului coloniei, menţiona în ianuarie 1776 scepticismul lui Adams, care încerca să aducă relaţiile cu Marea Britanie pe un făgaş bun. Hogg relata că a fost avertizat de John Adams că recunoaşterea Transylvaniei de către Congres ar însemna protejarea unor oameni care au încălcat voinţa regelui, "confirmând astfel spiritul independent de care suntem acuzaţi în fiecare zi". Astfel, Transylvania a rămas doar un vis. Transylvania nu a fost uitată  Chiar dacă colonia Transylvania nu a dăinuit mult, existenţa sa nu a fost uitată de localnici. În Carolina de Nord, tranzacţia lui Henderson cu indienii Cherokee este reeditată în fiecare an de către un grup pasionaţi. Aceştia se costumează în ţinute specifice secolului al XVII-lea, incluzând muschete şi flinte din perioada respectivă, pentru a reedita atmosfera din timpul coloniei Transylvania. Organizatorii acestui eveniment declară că retrăirea momentelor cheie din istoria statului permite oamenilor să le memoreze mai uşor decât dacă le-ar citi într-o carte.                                                  "Prin aceste puneri în scenă facem oamenii să vorbească despre istoria noastră, asigurându-ne astfel că lumea nu o va uita. Ne bucurăm să vedem copii la aceste evenimente, pentru că ei vor duce mai departe povestea acestui loc generaţiilor viitoare", a declarat într-un ziar local Chad Bogart, unul dintre organizatorii acestei ceremonii.

Povestea coloniei Transylvania nu e evocată în zilele noastre doar prin aceste evenimente. În statul Kentucky există Universitatea Transylvania, fondată în 1780. Vezi: http://www.transy.edu/

Pentru cei ce nu cunosc originea numelui instituţiei de învăţământ, acesta este explicat pe pagina sa oficială: "numele nostru poate evoca imagini cu vampiri şi lilieci, însă Transylvania nu vine de la regiunea din România cunoscută datorită contelui Dracula, ci de la numele dat acestei regiuni de pionierii care au fondat-o în secolul al XVIII-lea".

Chiar dacă a existat doar 18 luni, Transylvania şi-a lăsat amprenta asupra istoriei americane şi constituie şi astăzi o influenţă notabilă în Kentucky şi împrejurimi. Nu toţi americanii cunosc însă povestea acestui proiect îndrăzneţ din istoria SUA, Transylvania reprezentând pentru aceştia mai degrabă un loc îndepărtat, pentru vecie legat de Dracula, cu stereotipul Transilvaniei - ţară a vampirilor. Dărâmând aceste clişee, veţi reuşi totodată să scoateţi din umbra istoriei o iniţiativă notabilă a unui îndrăzneţ deschizător de drumuri.