Sunt creştine obiceiurile de Crăciun? (II)

                             Biserica creştină de la începutul veacurilor cunoştea doar sărbătoarea Paştelor,  iar sărbătoarea Naşterii Domnului a fost  instaurată de către urmaşul Papei Sixte I, pe numele său Telephor, abia în secolul al II-lea.


                                     Motivele  ce au generat fixarea Crăciunului la 25 decembrie, scrie Vasile Golban, nu se cunosc precis, doar un singur lucru se ştie sigur, această dată coincidea cu sărbătoarea naşterii zeului Mithra: "Natalis Solis Invicti", zeu arhaic iranian, probabil solar , simbolizând fidelitatea. conform interpretării lui Victor Kernbach,  se considera  născut într-o peşteră, într-o zi ce poate fi omologată cu 25 decembrie, când păstorii au venit să i se-nchine.

Moneda, Victoriile si Libertăţile, simboluri păgâne      

                              Sărbătoarea creştină, Crăciunul, înlocuieşte sărbătoarea Calendelor  şi Saturnaliilor, stabilindu-se tot acum şi data oficială a începerii anului nou. Curtea papală de la Roma începea Anul Nou la 25 decembrie din secolul al XIII-lea, după unele date, iar de la 1 ianuarie doar de câteva secole în urmă.

                                   Un exemplu la îndemână : avem sărbătorirea Anului Nou în Franţa pe 1 ianuarie doar din 1564, iar în Rusia din timpul domniei lui Petru cel Mare.


                                   Saturnalia,  sărbătoare în onoarea lui Saturn (zeul semănăturilor), considerată sărbătoarea prieteniei şi împăcării între oameni, se caracteriza printr-o libertate şi veselie ieşite din comun. Cu acest prilej se organizau banchete la care se mânca şi se bea mult. O caracteristică  a acestei sărbători  era jertfirea porcului, după cum relatează cu lux de amănunte unii scriitori antici.

Ichtios, simbolul primilor creştini