simboluri ... culori

                                      G  a  l  b  e  n

                         Intens sau topit, galbenul ce reprezintă soarele, este cea mai caldă culoare. Greu de ascuns, se revarsă mereu provocator din locurile în care o aşezăm.
                            In panteonul aztec, Războinicul victorios, zeu al Soarelui de Amiază este vopsit în galben şi albastru. Galbenul de aur are o semnificaţie masculină, a luminii şi a vieţii, fiind un simbol al tinereţii, al forţei, al nemuririi divine.

                       l Zoroastru înseamnă astru de aur, viu, strălucitor, mărinimos. Om, verbul divin al tibetanilor, are reprezentant pe zere, adică aurit.
Vishnu este îmbrăcat în haine galbene, iar oul cosmic al lui Brahma străluceşte ca aurul.
                                                              

Zoroastru

O reprezentare a lui Brahma

 In India, pentru marile sacrificii se folosea un cuţit de aur, pentru ca cel sacrificat să poată atinge Tărâmul zeilor doar cu ajutorul luminii aurite.

Galbenul auriu era şi atributul zeului persan Mithra şi al lui Apollo.
Fiind de esenţă divină, galbenul auriu a ajuns un drept al puterii regilor, împăraţilor, ce arată originea divină a puterii lor.  Galbenul este culoarea veşniciei,   cum   aurul   este    metalul   nemuririi.    Ambele simboluri stau la baza ritualului creştin.
                          In  simbolistica chineză, galbenul se naşte din negru, tot aşa cum pământul se naşte din apele primordiale. In China, galbenul este culoarea împăratului, pentru că acesta se află în centrul Universului, tot aşa cum soarele se află în centrul cerului.
                          Atunci  când galbenul ajunge pe pământ el provoacă pervertirea virtuţilor: credinţă, înţelepciune, viaţă veşnică. Iubirea divină este uitată, îi ia locul o imagine a orgoliului şi înfumurării, a inteligenţei ca o hrană sieşi.
                         Asociat  geloziei, adulterului, când se frâng legăturile căsătoriei, galbenul este asemănător cu trădarea luciferică  a legăturilor iubirii divine, sau asociat  vestului la unele popoare.
                        La  origini, galbenul era culoarea înşelătorului/trădătorului, dar  limbajul comun a răsturnat simbolul, devenind culoarea celui înşelat. Numeroase dovezi atestă obiceiuri din secolele XVI şi XVII, precum vopsirea uşii trădătorilor în galben. In sinodul de la Laterano (1215) s-a hotărât ca evreii să poarte pe veşminte o rondelă galbenă, iar în Dicţionarul din Trevous (1771) se menţiona obiceiul de a vopsi cu şofran casele faliţilor.
                        Sindicaliştii care numesc galben pe muncitorul desolidarizat de clasa lui socială, recurg la aceleaşi izvoare simbolice ca naziştii cu steaua galbenă.
                        In cazul Islamului,  galbenul auriu înseamnă înţelepciune şi sfat bun, în timp ce galbenul palid simbolizează trădare şi dezamăgire.
                        In limbaj heraldic - aurul-metal este valorizat în dauna galbenului-culoare.