"Rătăcind printre vise străine..."

                                 Omar Khayyâm

                              

                                      Rubaiate

                                    Traducere liberă


                            Opera lui Khayyâm este asemenea unui ulcior de preţ, pe care  cititorii, precum arheologii, nu obosesc s-o studieze şi, împreună  cu ea, o întreagă epocă, de o rară bogăţie spirituală.


                           Si dacă, vreodată, un ulcior cu vin ne va îmbia cu un vis, tălmăcirea acestuia o vom afla poate, în versurile lui.


                           Nu se ştie încă anul naşterii lui Omar Khayyâm, biografii nu s-au pus de acord.  Se crede că s-a născut prin anii 1040, 1047, 1050...sau mai târziu.  Aceeaşi incertitudine se menţine şi în ceea ce priveşte anul morţii sale: 1122, 1123 sau 1132...


                           Sigur este faptul că acest savant, astronom, filozof, matematician poet, s-a născut la Neyshabur, în Persia, Iranul de azi.

                                          Cel ce-a gustat din fructul iubirii, 'nţelepciunii, păstra-va în privire 

   un surâs amărui.

                                         El ştie: şirul de zile ce-au sa vină, seamănă cu prezentul, cu ziua cea dintâi.

                                                                *

                                     Dacă ziua de mâine ţi-e mereu neştiută,
                      umple-ţi de stele gândul şi sufletul măcar,
                                                         bea vin sub lună, poate chiar mâine
                      această visătoare stare te va căuta-n zadar.                           

                                                                *


                                                   Sunt unii care beau?  Ce-ţi pasă ţie?!
                                          Defectele-ţi nu le observi de nas?
                                                   Lasă-i în pace, tu nu ştii că vinul e singurul refugiu care le-a mai 
                                           rămas?


                                                                *


                                              Cum  trece viaţa, - caravană grăbită!
                                                   Opreşte călăreţ, să-i dai iubirii rând!
                                              Nu plânge, prea frumoasa mea iubită,
                                                                  că  noaptea va cădea curând!

                                                                *


                                                                  Cei mai de seamă  înţelepţi, savanţii,
                                                           adevărate torţe vremii lor, 
                                                                         s-au perindat prin bezna lumilor,
                                                            au bâiguit câteva fraze,
                                                                         făcând neînţelesul mai cumplit,
                                                                            apoi au adormit.

                                                                *


                                                       Cădea-vom într-o zi în drumul dragostei
                                                 Si soarta sub picior ne va strivi.

                                                                *

                                                            Nu m-am rugat la ceruri  niciodată
                                                dar nici nu mi-am ascuns păcatul greu;
                                                                  Dacă există Iertare, Judecată,
                                                      totuna mi-e : sincer am fost mereu.

                                                               *

                                                     O inimă care nu ştie să se îmbete de iubire, 
                                                cum ar putea măcar s-admire
                                                                  aurul lunii în pragul serii,
                                               razele soarelui pe cerul verii?

                                                              *

                                                    O, vrăjitor, ia un ulcior si-o cupă,
                                                să stăm pe malul râului,  fără a vorbi!
                                                                 Adolescent frumos, văd deja-n tine
                                                ulciorul ce-ntr-o zi vei deveni!

 

 

 

Omar Khayyâm