calendar

                                                                                     



             O nouă dimensiuune a timpului ce ne apasă


             Iată că a sosit şi Postul Crăciunului! Vă aşteptaţi să ajungă aşa repede? Sincer, eu nu credeam că vine acum. Nu ştiu de ce, dar m-am tot gândit că ehehee, mai durează... Ei, n-a fost aşa,  e aici!

             Afară e cald, peste 9- 10 grade, frunzele la unii copaci n-au căzut, iarba este verde-verde, pot spune că şi trandafirii au boboci gata să-nflorească. Chiar am văzut liliac înflorit!

             Ceva totuşi nu e-n-regulă!
             Am aflat! Nu sunt pregătită pentru timpul acesta. Nu pentru vremea de afară, ci pentru timpul în care ne pregătim din ce în ce mai frenetic pentru sărbătorile de iarnă.

             Am făcut o plăcintă cu mere, se coace, dar parcă nu am acea bucurie cum era altădată când mă pregăteam de lăsatul secului...

              Cum am spus, ceva parcă nu-i în regulă!
              Poate trece!

              Incerc să abat tristeţea sau ce-o fi, cu aproape toate articolele venite pe net prin newsletters, port corespondenţă cu oricine se nimereşte, intru pe Facebook şi... încerc să-mi fac tot mai mulţi prieteni (zic eu inteligenţi ) de la care aş avea ceva de învăţat, cu care să am un dialog mai altfel, dar şi aici e aşa o ... deziluzie, ca să zic aşa!!!  încât sunt nevoită să dau drumul la televizor, să caut Antena 3 sau B1 sau RTV sau Realitatea sau chiar TVR1 pentru emisiuni cu şi despre corupţie, bârfe, acuze etc. Oricum, comparând unele emisiuni cu viaţa noastră monotonă, la televizor e mai multă acţiune  şi nu te plictiseşti, te ia groaza pentru ce perspective avem...

               Si-atunci, încerc să citesc sau să recitesc ceva... ce carte, ce autor?

                Si când mă gândesc că acuş, acuş vine şi Moş Crăciun!!!...


                                                                                                                     

miercuri, 13 noiembrie 2013, Ploieşti

Miniaturi din calendar...

                                  De sărbători                          




            A venit Craciunul, şi a trecut. A venit Anul Nou, şi a trecut şi el.  Toate pregătirile de  sărbători, cu nostalgia şi amintirile ce ne răscolesc, au trecut. S-a lăsat aşa o linişte goală,  fără nimic frumos.  Aşteptam aceaste sarbători ca să fim iar  pentru câteva zile copii. Frumoasele amintiri acum dor  mai tare.

           Multe sărbători de Crăciun le-am petrecut la bunica din partea mamei, la Plaineşti, acum Dumbrăveni, în Vrancea. Nu ştiu cât de frumoase erau obiceiurile dar pentru mine, copil fiind au rămas frumoase.
           Mi-amintesc cum după puţina odihnă de după Revelion, veneau copiii din sat cu Semănatul, şi  noi toţi în pijamale şi cu ochii lipiţi de somn, sorbeam cuvintele sorcovei,  minunându-ne cum se pot scula aşa devreme când noi parcă abia adormiserăm.

            Intr-un an, când erau aşteptaţi colindătorii mai mari, mascaţi, ce umblau cu capra, obicei  din  părţile Moldovei, iar fratele meu mai mic, fiind de vreo patru ani, auzind el prin casă vorbindu-se ca vin mascaţii, a dispărut. La început, nimeni n-a observat lipsa lui, dar după plecarea colindătorilor, trebuia să ne aşezăm la masă şi abia atunci ne-am dumirit că lipseşte. L-am căutat toţi mai bine de jumătate de oră, când intr-un târziu, iese în urma lui Lăbuş din coteţul câinelui şi  fratele meu. Acolo s-a gândit el că nu-l vor "căuta"  mascaţii (ce-or fi fiind şi acei mascaţi!) şi, deci, Lăbuş, prietenul lui, nu se va supăra că are un musafir.

                                                             

                                                               
         

Sunt creştine obiceiurile de Crăciun? (III)

                            După Saturnalii urmau Larentalia şi Compitalia, sărbători publice în care se cinsteau morţii.


 După aceste  sărbători urma o sărbătoare închinată lui Ianus, zeul luminii şi deschizătorul anului.  Aşteptată de toată lumea, sărbătoarea începea în ajun cu trimiteri de daruri. In ziua întâi se făceau urări pentru întregul an, iar a doua zi tradiţia cerea ca oamenii să stea acasă unde mâncau şi beau din belşug.

                                Obiceiul creştin de la Bobotează de a umbla  cu iordănitul are la bază un obicei păgân regăsit în practicile de magie pentru alungarea duhurilor rele.

                               Iar înfrumuseţarea casei cu un pom plin de daruri  de Crăciun, scrie D. Caselli în "Crăciunul la diferite popoare", Bucureşti, 1915, începe să prindă şi la noi. Această datină pare a fi de obârşie germană.

                               La noi, acest obicei al împodobirii Pomului de Crăciun, nu a fost cunoscut până la sfârşitul secolului al XIX-lea; după primul război mondial, obiceiul s-a răspândit şi la ortodocşi.

                        Numele de Ajun se crede a fi din latinescul eiunum = jejunium = nemâncare, post.

                              Conform tradiţiei creştine, în Ajun  se da de pomană doar pentru morţi. In unele zone din Moldova, femeile împart în această zi de Ajun, turte nedospite, coapte pe plita, numite "scutecele Domnului", înmuiate cu zeama dulce (zahăr sau miere) şi presărate cu nucă măcinată.
                             Dar, cel mai frumos obicei la noi, românii, este colinda.



                       Colindatul începe în seara de Ajun şi ţine până  în ziua de Anul Nou. Obiceiul de a colinda înseamnă a merge din casă în casă cu diferite urări,  texte e pomenesc despre multe rituri dispărute, scrie renumitul folclorist Mihai Pop. Iar Petru Caraman susţine ipoteza originii colindatului în obiceiurile geto-dacilor.

                           


                            Un obicei foarte vechi în tradiţia noastră creştină este umblatul cu  Steaua în perioada dintre Crăciun şi Bobotează.

                                    Prăznuirea sărbătorii de Crăciun si-a luat începutul din Biblie, Evanghelia dupa Matei 2, 1-2, unde scrie: "Iar daca S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele,iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua lui şi am venit să ne închinăm  Lui." Iar mai departe la Matei 2, 10 - 11: "Si văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui şi, căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând visteriile lor, i-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă."

 

Sunt creştine obiceiurile de Crăciun? (I)