Declaraţii recente ale reputatului fizician englez Stephen Hawking au făcut înconjurul lumii. A spune că Raiul "este o poveste pentru oamenii care se tem de întuneric" este un atac direct la miliardele de persoane care cred într-o viaţă viitoare şi pentru miile de oameni de ştiinţă care cred în Dumnezeu.
Intr-un interviu acordat pentru "The Guardian",
Stephen Hawking respinge credinţa în Dumnezeu. El spune că Raiul şi viaţa de apoi sunt poveşti pentru cei
fricoşi, căci "eu privesc creierul ca pe un calculator care nu mai funcţionează atunci când componentele lui se strică. Iar pentru un calculator nu există Rai sau viaţă de apoi."
Fizicianul în vârstă de 69 de ani nu face pentru prima dată astfel de declaraţii. In cartea sa "Marele design", publicată în 2010, Hawking susţine că nu există nevoia unui creator care să explice existenţa universului. El admite folosirea termenului de "Dumnezeu" ca pe o metaforă, dar refuză credinţa într-un creator. Această carte a suscitat comentarii virulente din partea mai multor lideri religioşi.
 |
| Stephen Hawking |
In ciuda faptului ca mare parte din legile ştiinţifice sunt doar ipoteze, stiinţa conţinând în sine şi un mare grad de subiectivitate, acestea nu-i împiedică pe mulţi să îi ofere ştiinţei mai mult credit decât este necesar.
Pe de alta parte, Albert Einstein era convins de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii viitoare. "...un om de ştiinţă care refuză orizontul religios se descalifică", spunea Einstein.
Stiinţa nu poate cerceta decât ceea ce cade sub incidenţa instrumentelor sale de acţiune. Ea poate verifica ceea ce este văzut şi supus experimentului. Ea nu poate măsura ceva pentru care nu există măsură, ea nu poate vedea ceva pentru care nu există măsura, ea nu poate vedea ceva pentru ca nu are ochi. Stiinţa crează instrumentul cu care va măsura apoi ceea ce a determinat însăşi existenţa instrumentului. Aşa cum spunea Sfântul Grigorie de Nazianz, "Dumnezeirea nu poate fi înţeleasă de mintea omenească şi nici nu este cu putinţă să ne-o închipuim toată câtă este Ea." Astfel, natura lui Dumnezeu se află mai presus de cugetare, de ceea ce omul poate experimenta. Insă omul intră în contact cu Dumnezeu prin cele comune.
Astfel, cunoaşterea lui Dumnezeu pe care o oferă creştinismul nu este doar o înţelegere logică, ci ea se ridică la o cuprindere şi o simţire supralogică a celui ce a creat lumea în mod logic, a Celui care dă sens la toate.
Nici Universul, nici viaţa nu ar fi fost posibile prin hazard. Totusi, până acum, taina naşterii Universului a rămas necunoscută.
Dacă pierdem creaţia lui Dumnezeu, l-am pierdut, de asemenea, şi pe El, şi "fără Dumnezeu totul ar fi absurd", afirma cândva Mircea Eliade.
Fizicianul cosmolog John Wheeler a afirmat că, într-un fel, "existenţa Universului a depins de însăşi existenţa omului". Această afirmaţie este tulburătoare. S-ar putea spune că, dacă Dumnezeu nu ar fi găsit condiţii ca într-o "nişă" din Univers să creeze omul, atunci ar fi renunţat la crearea Universului! Dumnezeu este garantul proprietătilor Universului si motivul pentru care trăim într-un Univers coerent, afirmă Denis Alexander în cartea "Creaţie şi evoluţie".
