luni, 2 ianuarie 2012
Miniaturi din calendar...
A n t i c a r i i
Orizont nevăzut
pe străzi înguste,
Vitrină prăfuită
sub firma scrisă
parcă într-o limbă
neînţeleasă,
Din care ne priveşte
trecutul şters de praf
de-o mână fină,
visătoare la un demult
cu străluciri de icoană.
File vechi, tomuri ciudate,
ce mor încet,
Ascund cu eleganţă poveşti
dintr-un îndepărtat ieri.
Sunt anticarii,
în timpul care trece,
Jurnal al unei lumi misterioase,
legendă răsfoită de un prezent grăbit.
11 dec.2011
Ploiesti,
într-un timp plin de tristeţe
Otilia ***
Miniaturi din calendar...
Dimineaţa
Miros de curcubee aprinse
Peste un câmp încărcat cu rouă,
Sunet istovit de durere
Cerne clipe repezi.
Orizont mişcător,
Timp de cleştar
Iluzie de veac trecut.
***
V a r i a n t a
Sonet istovit de durere,
Captiv in timp de cleştar,
Amintirile tac,
Vise ucise
Intr-un noian de spaţii.
***
N o a p t e a
Trup de tăcere,
Amar şi sărat
Invadează anotimpul iubirii.
***
D r a g o s t e a
Ca o iarnă ce vine,
Pistolet auriu,
Intr-o corolă de aşteptări.
Aripi de fluturi morţi
Intr-un joc fără sperante.
***
Miezul nopţii
Tărm lovit
De valul târziu,
Umbră dansând
In cântecul sirenei
Ca un roi de fluturi negri
Peste catargul înclinat.
***
11 dec.2011
Ploiesti
Intr-un timp plin de tristeţe
Otilia
Miros de curcubee aprinse
Peste un câmp încărcat cu rouă,
Sunet istovit de durere
Cerne clipe repezi.
Orizont mişcător,
Timp de cleştar
Iluzie de veac trecut.
***
V a r i a n t a
Sonet istovit de durere,
Captiv in timp de cleştar,
Amintirile tac,
Vise ucise
Intr-un noian de spaţii.
***
N o a p t e a
Trup de tăcere,
Amar şi sărat
Invadează anotimpul iubirii.
***
D r a g o s t e a
Ca o iarnă ce vine,
Pistolet auriu,
Intr-o corolă de aşteptări.
Aripi de fluturi morţi
Intr-un joc fără sperante.
***
Miezul nopţii
Tărm lovit
De valul târziu,
Umbră dansând
In cântecul sirenei
Ca un roi de fluturi negri
Peste catargul înclinat.
***
11 dec.2011
Ploiesti
Intr-un timp plin de tristeţe
Otilia
Miniaturi din calendar...
Aproape o întrebare pe zi
Nefiind obişnuită cu viaţa de huzur, cu atât de mult
timp liber ce-l pot irosi pe tot felul de îndeletniciri, sărbătorile "în calup" îmi dau tot felul de idei. De exemplu, mă gândeam deunăzi, ştergând praful prin bibliotecă că, Nicolae Steinhardt numai în "Jurnalul fericirii" are peste 100 citate în original şi autori, luaţi laolaltă.
Ce fel de şcoală a făcut, cum a fost ca elev, cum era şcoala pe vremea aceea? Dar profesorii? Si, în final, un intelectual de o asemenea calitate se mai formează în şcoala vremilor noastre?
Asemenea întrebări nasc argumente pro şi contra suficiente pentru o întreagă dispută academica, dar insistând asupra ideii, câţi se pot compara cu N. Steinhardt, Petre Tuţea, Nicolae Iorga, Spiru Haret, Dr. Carol Davila, Haşdeu, luaţi aleatoriu, - sau sociologul de înaltă ţinută Dumitru Drăghicescu, a cărui teză de doctorat "Din psihologia poporului român" (1904-1907) a fost prima de acest fel?
Câteva citate ale Părintelui Nicolae Steinhardt:
"De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens.”
"Dăruind altuia ce nu ai – credinţă, lumină, încredere, nădejde – le vei dobândi şi tu.”
"Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniştea şi pacea – bunurile supreme.”
"Un singur lucru nu poate Dumnezeu: să ne mântuiască fără consimţământul nostru”
Miniaturi din calendar...
Din dragoste Elena Farago are o poezie numita "Căţeluşul şchiop", mult asemănătoare
cu acestă pildă despre dragoste necondiţionată şi prietenie. Se pare
că, această mică povestioară a fost inspirată chiar de poezia Elenei
Farago...
Nu pot spune mai multe pentru că, morala este foarte grăitoare.
POVESTEA CATELUSULUI SCHIOP
În vitrina unui magazin de animale era un afiş: "Căţeluşi de vânzare"
Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş.
Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna
în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ ... şi apoi întreabă: "Aş
putea vedea căţeluşii?"
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei
5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş... rămase în urmă şi nu se apropia! Băieţelul întreabă: "De ce căţeluşul astă şchioapătă ?" Omul îi răspunse că
acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa!
"Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc", a spus băieţelul cu bucurie în glas.
"Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!"
Copilul s-a suparat şi a răspuns: "Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel
ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare
lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !"
"Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca
sau sări precum ceilalţi!"
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat
vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
"Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care
să-l înţeleagă!"
Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: "Mă rog
şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum
tu îl vei iubi pe acest căţeluş!"
Morala:
În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să
te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi... dispar!
duminică, 1 ianuarie 2012
Miniaturi din calendar...
A venit Craciunul, şi a trecut. A venit Anul Nou, şi a trecut şi el. Toate pregătirile de sărbători, cu nostalgia şi amintirile ce ne răscolesc, au trecut. S-a lăsat aşa o linişte goală, fără nimic frumos. Aşteptam aceaste sarbători ca să fim iar pentru câteva zile copii. Frumoasele amintiri acum dor mai tare.
Multe sărbători de Crăciun le-am petrecut la bunica din partea mamei, la Plaineşti, acum Dumbrăveni, în Vrancea. Nu ştiu cât de frumoase erau obiceiurile dar pentru mine, copil fiind au rămas frumoase.
Mi-amintesc cum după puţina odihnă de după Revelion, veneau copiii din sat cu Semănatul, şi noi toţi în pijamale şi cu ochii lipiţi de somn, sorbeam cuvintele sorcovei, minunându-ne cum se pot scula aşa devreme când noi parcă abia adormiserăm.
Intr-un an, când erau aşteptaţi colindătorii mai mari, mascaţi, ce umblau cu capra, obicei din părţile Moldovei, iar fratele meu mai mic, fiind de vreo patru ani, auzind el prin casă vorbindu-se ca vin mascaţii, a dispărut. La început, nimeni n-a observat lipsa lui, dar după plecarea colindătorilor, trebuia să ne aşezăm la masă şi abia atunci ne-am dumirit că lipseşte. L-am căutat toţi mai bine de jumătate de oră, când intr-un târziu, iese în urma lui Lăbuş din coteţul câinelui şi fratele meu. Acolo s-a gândit el că nu-l vor "căuta" mascaţii (ce-or fi fiind şi acei mascaţi!) şi, deci, Lăbuş, prietenul lui, nu se va supăra că are un musafir.
vineri, 9 decembrie 2011
"De din lume adunate..."
Numai de bine şi despre români!
Astăzi a apărut pe site-ul Page F30 sub semnătura lui Mithridate, jurnalist canadian, o ştire despre tutorialul românesc Romania Business INSIDER.
Romanian Insider audio is pretty badass
I just discovered this site today - a site called Romanian Insider that includes a good number of Romanian tutorials (too small to be called lessons). The audio, I must say, is pretty badass. Have a listen to this tutorial to hear it.
Despre Mithridate am aflat că:
- 데이빛 / Mithridates
- Owner of PageF30.com. I translate things into and out of Japanese, Korean, Turkish, French, and others. Canadian, originally from Calgary.
Blogurile mele |
| 90 Years Ago Today |
|---|
| Page F30 |
| Cosmoglotta |
Bloguri pe care le urmăresc
Otilia
Ploiesti, 9 decembrie 2011
sâmbătă, 3 decembrie 2011
De din lume adunate
Se poate şi aşa? Nu!
Am citit astăzi pe blogul unui absolvent la Litere, e drept cursuri ID, dar filolog (totuşi!), despre "apreciere negativă" ! Ce să spun? M-a dezamăgit! De ce? Păi, dacă apreciere = laudă, preţuire, stimă, seamă (reg.), preţuială (Mold.), baftă (înv.fam.), credit (fig.), recunoaşterea, preţuirea cuiva pentru calitătile sau valorile sale - cum se poate face o apreciere negativă? Putem spune: o caracterizare negativă.
Aprecierea (din fr. apprecier ) este o noţiune pozitivă, iar negativ este... o noţiune negativă. Lărgind puţin explicaţia - a deprecia (din fr. deprecier) = a strica (referitor la un preţ anume (calitativ), devalorizare a unei monede = a-şi reduce valoarea, o subapreciere.
O "apreciere negativă" este la fel cu a spune "calităti negative" ! Calitate
este o caracteristică de obicei pozitivă a unei persoane sau a unui lucru.
Se întâlneşte des în mass-media o exprimare mai puţin elegantă: exemplu - "apariţia lui Jennifer Lopez" când această Jennifer este, totuşi, de genul feminin, chiar dacă nu este româncă. Un jurnalist talentat ar găsi o altă exprimare, mult mai potrivită (de exemplu: apariţia cântăreţei Jennifer..).
Sau "terenul lui Dinamo" !? Cine este acest Dinamo? E băiat, am inţeles! Si-atunci, este aşa de greu să se spună: "terenul echipei Dinamo" sau "terenul clubului Dinamo"?
Iar folosirea unor cuvinte ca acum/acuma, acuş/acuşa, aici/aicişa dau uneori culoare unui text, dar nu se admite folosirea lor nesupravegheată.
Calităţile profesorilor cu toate aprecierile obţinute în timpul şcolii ne ajută în realizările ulterioare? Sau nu?
Ploieşti, 3 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)