Se afișează postările cu eticheta flori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta flori. Afișați toate postările

vineri, 15 februarie 2013

atitudini




                          Arta de a dărui

           Vara este anotimpul  când simţi că trebuie să dăruieşti, iar un cadou oferit cu discreţie şi tact este un semn de nobleţe.
           Dragii mei, reţineţi, vă rog, cadoul trebuie întotdeauna ales cu grijă şi ambalat. Trebuie să fie util şi frumos. Însă e necesar să cunoaştem că nu se fac cadouri costisitoare oricând, chiar dacă avem o situaţie financiară bună. Nu este o dovadă de bun gust. De asemenea, a oferi cadouri pentru anumite servicii nu este un semn de politeţe, dimpotrivă - poate fi considerat drept o ofensă.

       Când şi cui facem cadouri?

           Este lesne de remarcat că o persoană care intră în casă cu un buchet de flori este privită cu mai multă simpatie decât musafirul care se scuză că florăria era închisă.
           Oamenilor, cu care nu suntem în relaţii apropiate nu le vom oferi îmbrăcăminte sau cosmetică. Ne vom limita la o eşarfa, la un fular.

                De exemplu florile

           Nu se oferă şi nu se ţin în casă flori artificiale, oricât de bine ar semăna cu cele naturale. Este de prost gust.
           Trebuie evitate florile prea mari sau pretenţioase (cale, gladiole, hibiscus, nuferi), pentru că s-ar putea să nu fie pe gustul gazdei sau necesită o îngrijire specială.
           Florile se oferă fără ambalajul în care le-am cumpărat, chiar dacă acesta este foarte frumos. Atunci când un cuplu merge în vizită, domnul este cel care va dărui florile cu capetele spre gazdă, iar aceasta va spune: „ce frumoase sunt, mulţumesc”, în niciun caz nu vom spune: „nu trebuia, sunt tare scumpe”.

           La spital nu se duc flori prea mari sau cu un miros prea puternic. Florile nu se refuză în nici o situaţie.


           Dacă respecţi aceste sfaturi vei observa aprecierea celor din jurul tău şi aminteşte-ţi că „Eleganţa ta contează”.



vineri, 4 martie 2011

simboluri ... mărţişorul

                           




                              Suntem deja de câteva zile în luna martie, lună dedicată zeului Marte, ce coincidea în calendarul roman cu începutul Anului Nou. Inainte de a deveni întruchiparea războiului, era o divinitate a vegetaţiei şi un protector al căsătoriilor.

                              Conform DEX, mărţişorul este:

                             1. numele popular al lunii martie;
                             2. mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roşu cu alb, care se oferă ca semn al sosirii primăverii, persoanelor de sex feminin, la 1 martie;
                             3. mică plantă erbacee, perenă, înaltă de 3 - 20 cm, din familia rozaceelor, ce creşte prin pajişti alpine, având rar două flori galbene pe tulpină.

                            Romanii mai sărbătoreau la 1 martie Matronalia, sărbătoarea femeilor, când bărbaţii ofereau daruri soţiilor lor.
                             La noi, 1 martie este ziua Babei-Dochia, un personaj foarte cunoscut, cu origini în străvechiul cult al Marii-Mame, zeiţă a pământului şi vegetaţiei.

Legenda Babei Dochia cea cu noua cojoace
                    Tradiţia dăruirii mărţişorului se pare a fi destul de veche, deşi în unele documente se menţionează a fi cunoscută pe la începutul secolului al XIX-lea.
                   Majoritatea cercetătorilor sustin că ar fi moştenire latină, ceea ce nu este chiar o aberaţie.
                  In ziua de 1 martie, femeile şi fetele, în unele zone, chiar băieţii şi copiii, puneau la gât o monedă găurită, de regulă din argint, legată cu un şnur împletit din 2 fire de lână albă şi roşie. Intr-o perioadă mai veche, se pare că acest şnur era o combinaţie de alb cu negru.

                         Motivaţiile dăruirii mărţişorului sunt multiple - cum ar fi: "pentru a avea noroc la rodirea câmpului", sau pentru fete, "să se facă frumoase şi drăgăstoase".
                         Iniţial mărţişorul se purta 9 sau 12 zile, după care fetele îl legau de ramurile unui pom tânăr şi frumos pâna în luna mai când se verifica cât de frumos a înverzit pomul.

                         Contrar părerii lui G. Coşbuc, adept al solarismului credinţelor româneşti, mărţişorul, simbol solar, pledează pentru recunoaşterea caracterului său luna şi feminin.



                        Dintre toate, tradiţia dăruirii mărţişorului este una dintre cele mai frumoase datini păstrate la români, chiar dacă nu mai primim doar un simplu bănuţ de argint.










                        Astăzi putem primi un asemenea mărţişor, asta în cel mai bun caz, sau  aşa:









Doamnelor şi domnişoarelor, eu vă ofer toate gândurile mele bune împreună cu acest buchet de flori care să vă înveselească sufletul.

Cu bine,