sâmbătă, 28 aprilie 2012

spicy


O selecţie cu cele mai bune bancuri generate de căderea guvernului MRU 

 

 

- Elena Udrea a spus ca pe Sorina Placinta o durea burta din cauza ca in ultimele zile a mers pe burta, negociind cu PNL.

- Odata cu MRU au picat si site-urile realitatea.net,  evz.ro, hotnews.ro si romanialibera.ro. Inca o dovada ca acestea erau site-urile de care se tinea.

- Imagini şocante în direct la Realitatea TV: un băiat cu ochelari din Moldova a căzut din vîrful guvernului. În acest moment el se află în stare de şoc.

- Barcelona, Real Madrid şi MRU marii perdanţi ai acestei săptămîni (catavencii.ro)


- Roberta Anastase si-a asumat vina caderii Guvernului, spunand ca era obosita, altfel obtinea majoritate si cu doi parlamentari in sala.

- Numararea voturilor nu s-a incheiat de fapt, deoarece nu au venit inca voturile parlamentarilor din diaspora.


- Exista suspiciuni de frauda, deoarece la iesirea din sala parlamentarii care deja votasera primeau galeti si tricouri USL si o punga cu o sticla de ulei si un kil de faina.


- Roberta Anastase mai continua inca si la ora asta numaratoarea paralela, a ajuns la 1.572 de voturi impotriva motiunii.


- Liderii UDMR asteapta deja cu nerabdare se afle de partea cui vor fi.


- Cel mai dezamăgit de căderea Guvernului e Capatos, deoarece mai avea doar câteva zile până să pună mâna pe o casetă cu M.R.U. gol la duş.

- Crin Antonescu a căscat de fericire şi a declarat că a fost un succes sforăitor.

- Premierul Ungureanu s-a plâns după aflarea rezultatului: „M-au înfrânt serviciile!”

- Deputatul independent Oana Mizil a votat aşa cum i-a spus Vanghelie, adică punând degetul. (Timesnewroman.ro) 



jurnalul.ro

duminică, 22 aprilie 2012

Parfumul amintirilor






                                         N ă l u c a








                                 Un cântec prinde glas,
                                      Zvârlit de undeva de jos.
                                 Şi toate prind acelaşi sens
                                      Şi se întorc în trup cu chip.
                                 Un suflet gol ascultă
                                      Ghemuit în sine.
                                 Apoi se-afundă-n amintiri.


                                 Năluca asta poate fi a orişicui...
                                  
                                                          *


Ploiesti, Paştele Blajinilor
2012

despre femei



             My sweetheart  !
                                                         


  Trilogia virtuţilor:       credinţă, iubire, rabdare!

                                      
                                                        *




  Femeile nu vorbesc niciodată singure,  bărbaţii nu vorbesc niciodată cuiva!

                                                         *

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Puţin despre mântuirea noastră



                        Despre Rugăciunea lui Iisus (III)


                  Dacă într-adevăr, toate aceste cuvinte au fost rostite de Sfântul Macarie Egipteanul, întemeietorul vieţii monahale din pustia Schetică, atunci se dovedeşte că Rugăciunea lui Iisus, este practicată în Egipt din secolul al IV-lea d.H., mult înainte de epoca isihasmului.

                  'Textele referitoare la Rugăciunea lui Iisus ţin de cele ale căror urme nu apar nicăieri altundeva şi sunt, probabil, elementele cele mai recente' - ne atrage atenţia A. Guillaumont.
                 Cele mai vechi mărturii cu privire la invocarea neîncetată a numelui lui Iisus Hristos urcă până în secolul al V-lea unde Diadoh al Foticeei o menţionează.

                 Alte interpretări ale Rugăciunii lui Iisus găsim la Nil, la alţi monahi - Vasanufie şi Ioan (Filoc. rom.XI), şi chiar în binecunoscutele texte ale lui Ioan Scăraru (Filoc.rom.,IV). Totuşi, cele mai importante le găsim în Fragmente din viaţa dreptului şi marelui nostru părinte Avva Macarie - text editat de E. Amelineau în Annnnnnales du Musee Guimet, în 1894.

                 O altă formă asemănătoare cu Rugăciunea lui Iisus găsim în opera lui Evagrie Ponticul, o glosă la Psalmul 37: 'Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te depărta de mine. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele', text publicat sub numele lui Origen.
                 Aici ar fi un terminus ad quem pentru inscripţia despre Rugăciunea lui Iisus, ştiind de la geograful arab Ya'qubi (Histoire du site de Kellia - Kellia I), că în secolul al IX-lea    mănăstirile erau abandonate şi nelocuite, fiind distruse în epoca patriarhului Damian (578-604).
                 Nu se ştie din ce epocă ar fi inscripţia, nefiind datată, dar din indicii provenite de la alte inscripţii s-ar putea socoti a fi din prima jumătate a secolului al VIII-lea.

                 Astfel, prescurtarea, pe înţelesul nostru, a Rugăciunii lui Iisus găsită la Kellia, este:  'Hristoase, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Tatăl Hristosului Iisus, prin singurul Tău Fiu, Domnul  nostru Iisus Hristos, ajută-ne/ajută-mă şi/sau miluieşte-ne/miluieşte-mă!'

                 In secolul al  X -lea  începe monahismul atonit, monahismul harismatic de tip contemplativ isihast, care practică invocarea continuă a Rugăciunii lui Iisus. Chiar şi astăzi, candidatul la călugărie are datoria - impusă de Biserică - să practice rugăciunea aceasta: 'Eşti dator să ai în minte, în inimă, în cuget şi în gura ta numele lui Iisus şi să zici 'Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!'

Transcrierea în româneşte a inscripţiei de la Kellia:

Un O* a zis
Dacă
demonii aruncă în noi sămânţa
spunând: dacă
strigi
neîncetat 'Doamne Iisuse!', tu nu te rogi Tatălui,
nici Duhului Sfânt. Noi
însă ştim că această sămânţă nouă
este cea a atot-viclenilor,
care însămânţează(?), pe atot-datornicul(?),
începând să-l ispitească pentru a-şi b[a-
te joc de ei, pe cei care (sunt) în numele [lui
Iisus, pentru a-i pierde pe cei care cred 
în numele Lui. Ei nu ştiu nimic despre aceasta.
Dar noi, ştim, că, dacă [ne
rugăm lui Iisus, ne rugăm Ta-
tălui laolaltă cu El şi Duhu[lui
Sfânt al Tatălui Însuşi împreună cu El.

Să nu ni se întâmple, dar, să despărţim
Treimea Dumnezeiască (şi) Sfântă!
Ci se cuvine să ne rugăm (astfel): dacă
spunem. Hristoase Iisuse, spune,
'Fiul lui Dumnezeu Tatăl' (şi)
spune, 'Tatăl Hristosului Iisu[s'.
Si, săvârşind toată rugăciunea c[u El,
spunem: 'prin sin[gurul
tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos'.

*se crede a fi fost cuvântul 'bătrân', şters de vreme.

Cuvintele din paranteză fiind şterse din cauza timpului, s-a tradus astfel pentru a se înţelege cât mai corect sensul.

Articol preluat din Suplimentul săptămânal ALDINE al ziarului România liberă, 2003

Lidia Otilia Danilof

Puţin despre mântuirea noastră

             

                          Despre Rugăciunea lui Iisus (II)


              In Biserica Ortodoxă, începând cu secolul al XIV-lea şi până astăzi, se foloseşte forma 'Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul' (ultimul cuvânt putând fi omis, formulă care leagă prin voie liberă (Matei, 9, 27 şi Luca, 18, 13).

                 Un alt exemplu cunoscut, de repetare, avem la începutul Psalmului 69: 'Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie, grăbeşte-te' - redat de Cassian în scrierile sale.

              Inscripţia descoperită la Kellia este deosebit de preţioasă, ca orice indiciu epigrafic, fiind 'directă şi imediată' iar repetarea neîncetată a numelui lui Iisus, 'Doamne, Iisuse', arată esenţialul, adică continuitatea, după cum găsim în rândul 6 îndemnul 'neîncetat'.

              În afară de aceasta s-au mai găsit 'Iisuse Hristos, numele mântuitor' şi 'Dumnezeul meu, Iisuse, ajută-ne!' - invocaţiile cele mai răspândite.

              De remarcat că această rugăciune se spune în ritmul respiraţiei, neîncetat, după cum aflăm la autorii isihaşti: 'De fiecare respiraţie a ta să lipeşti paza sufletului şi numele lui Iisus', ne spune Isihie Sinaitul, unul dintre teoreticienii Rugăciunii lui Iisus cu o datare posterioară secolului al VII-lea, dar nesigură (Pateric, Ammmona).

              Din cercetările întreprinse s-au găsit, în textele traduse din limba coptă, referiri la 'dulceaţa' de care se bucură cel ce invocă numele lui Iisus. Astfel, un călugăr tânăr îl întreabă pe Avva Macarie: 'Părinte, arată-mi ce-i dulce şi ce-i amar' (Iacob, 3, 11). Avva Macarie îi răspunde: 'Se spune despre sugar că, atunci când îl lasă jos, mama lui îi pune în mână ceva dulce pentru ca să sugă, să nu cumva apucând ceva murdar, să se îmbolnăvească şi să moară (...), cât despre dulceaţă, acesta este Domnul nostru Iisus Hristos, numele cel sfânt al Lui, adevăratul mărgăritar' (Matei, 13, 45-46). 'Izvorul care ţâşneşte din inimile noastre, spune el în altă parte, având trimitere la Iacob, 3, 11 - nu trebuie să izvorască nimic din ceea ce este amar (gânduri murdare), ci fără încetare să izvorască numai ceea ce este dulce, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos' - text oferit de E. Amelineau în traducere proprie din limba coptă. Iar la cererea unuia din fraţi de a-i explica versetul: 'Cugetul inimii mele înaintea Ta pururea' din Psalmul 18, Avva Macarie răspunde: 'Nu este altă cugetare mai subtilă decât cugetarea la numele izbăvitor şi binecuvântat al Domnului nostru Iisus Hristos păstrată cu sfinţenie în tine mereu...' (idem).

              Invocarea numelui lui Iisus legată de respiraţie apare şi în alt text atribuitlui Macarie: 'Priveghează cu atenţie asupra numelui Domnului nostru Iisus Hristos, cu inima smerită, fă-L să ţâşnească pe buzele tale şi trage-L apoi la tine (...), cheamă-L cu toată grija:'Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul  meu, miluieşte-mă!' (Scrisoarea lui Nil). Tot la Nil găsim că numele lui Iisus este o hrană, o hrană deosebit de dulce, o formă de meditaţie comparată cu rumegarea la oi.
              Autoritatea unor monahi bătrâni, precum Avva Macarie, recomandă Rugăciunea lui Iisus pentru că oricine cheamă numele lui Iisus se roagă în acelaşi timp Treimii celei Sfinte şi nedespărţite, Fiul fiind nedespărţit de Tatăl şi de Duhul Sfânt.

Puţin despre mântuirea noastră



                        Despre Rugăciunea lui Iisus (I)


                Mulţi ştiu Rugăciunea lui Iisus şi o practică, puţini însă cunosc vechimea ei.
                După cum se ştie, primele descoperiri despre practicarea rugăciunii le găsim la călugării egipteni. Aceştia se rugau des şi fără vorbe multe. Se rugau neîncetat.  Făceau rugăciuni scurte şi dese, după cum aflăm de la Fericitul Augustin în Epistola 20, sau cum Avva Isaac îi învăţa pe Cassian şi pe însoţitorul acestuia să recite neîntrerupt primul verset din Psalmul 69 : 'Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie, grăbeşte-te!' (Conlationes, X, ed. Pichery) - ca pe o taină a primilor călugări din Schetia.

               Astfel, în 1965, cu prilejul unor săpături arheologice în Egiptul Inferior, s-a descoperit un complex de chilii datând din preajma anului 335 d.H. (Pateric, Avva Antonie).
               Aşezarea monastică la care ne referim, era la început doar o anexă a Nitriei, numită Kellia - 'Chiliile'. Aici, călugării trăiau singuri, în chilii răspândite în deşert.
               Tot din Pateric aflăm că, probabil, fondator al acestor aşezăminte a fost Ammun, după îndrumările Sfântului Antonie.

               Fiecare chilie avea două încăperi: una în care călugărul dormea şi cealaltă rezervată rugăciunii, pe al cărei perete dinspre răsărit se afla o nişă în care era pictată o cruce sau chipul Mântuitorului. Binenţeles că, aceste desene-icoane sunt aproape abstracte privindu-le din perspectiva evoluţiei meşteşugurilor. Din alte documente anterioare se ştie că, în perioada creştinismului timpuriu, se obişnuia rugăciunea cu faţa spre răsărit, tradiţie-simbol păstrată până în prezent. Nici călugării egipteni nu ignorau această practică, (Pateric, la capitolul despre Avva Arsenie).

              Această întrebuinţare a nişei se presupune a fi fost împrumutată din tradiţia iudaică unde nişa arată Ierusalimul.

              Intr-una din încăperi s-a descoperit o inscripţie care, datorită conţinutului, este considerată ca prima formă a Rugăciunii lui Iisus. Inscripţia aceasta are 29 de rânduri, şi numele lui Iisus Hristos este factor predominant, 'cu scopul de a aşeza sufletul într-o stare de rugăciune continuă', recomandare menţionată în Pateric (A. Guillaumont).

              In 1965, cu prilejul primei campanii de săpături, s-a descoperit, 'pictată pe zidul unei săli ce constituia capela unei chilii' (A. Guillaumont), această inscripţie amplă numită Rugăciunea lui Iisus.

             Rugăciunea lui Iisus se deosebeşte de altele asemănătoare prin repetarea numelui lui Iisus, ca element esenţial, şi asocierea cu rugăciunea vameşului, 'fii milostiv mie, păcătosului!' (Luca, 18, 13).

              La Kellia au fost descoperite mai multe inscripţii - 47 ca număr - incomplete, din cauza timpului, trasate pe pereţi cu cerneală roşie.
              Practicarea Rugăciunii lui Iisus printre călugării din Egiptul secolelor al VII-lea - al VIII-lea a fost confirmată de această descoperire.

              Despre istoricul acestei rugăciuni în Biserica română, s-a ocupat pe larg părintele profesor D. Stăniloaie în 'Isihaştii sau sihaştrii şi Rugăciunea lui Iisus în tradiţia ortodoxiei româneşti' (Filoc. rom., VIII).

Articol preluat din Suplimentul săptămânal ALDINE al ziarului România liberă, 2003

vineri, 6 aprilie 2012

orizontul lumii

"Angela, eşti mama Europei, te iubim". Viaţa romilor din Fântânele la Berlin

   Câteva articole mai mult decât explicite, ne liniştesc, în sfârşit, în privinţa ţiganilor. Şi-au găsit mama acum se vor strânge în jurul ei şi noi vom fi mai fericiţi.

   Surprinzător gestul cancelarului Germaniei, Angela Merkle. Dar, de la înălţimea aceea aproape că este normal să ia orice decizie. Se pare că urmările unei asemenea decizii nu vor afecta nicicum viaţa, poziţia politică etc. a ei şi a partidului şi a Germaniei în final. Aşa să fie! Toţi vom fi mult mai fericiţi.

  Dar când toată lumea occidentală trage semnale de alarmă, şi nu iei în seamă nici un avertisment, atunci ori e sinucidere politică prin necunoaşterea unor fapte ori o prea mare încredere în forţele tale şi iar nu e un semn bun.
    
Amnesty International: Situația romilor este mai proastă ca oricând
    

   Articol ce promovează o politică pro-romi, politică neagreată în totalitate de Occident. 

... Amnesty International va prezenta guvernelor Europei un tablou îngrijorător al situației romilor, notează independent.co.uk. Sărăcia, excluziunea socială și abuzurile sunt probleme la ordinea zilei, atât în Estul, cât și în Vestul continentului, arat autorii raportului.
Potrivit acestora, în Europa trăiesc între 10 și 12 milioane de romi, „una dintre cele mai mari și dezavantajate minorități”. Veniturile, nivelul șomajului, accesul la asistență medical și alte servicii publice sunt indicatori la care această minoritate obține mereu punctaje mai scăzute.
„Nu e doar o consecință a sărăciei, ci rezultatul unei răspândite și adesea sistematice discriminări și al altor tipuri de violare a drepturilor omului. Este, mai ales, rezultatul prejudecăților de secole, al actelor de discriminare individuale și instituționale, care au împins majoritatea romilor la marginea de jos a societății”, notează raportul citat de publicația britanică.     Dezideriu Gergely, director executive al European Roma Rights Centre din Budapesta, consideră că, în prezent, nu doar grupuri marginale de extremă dreaptă se împotrivesc politicilor pro-romi: „Acum mulți politicieni din curente principale joacă această carte”
Raportul vine cu cifre îngrijorătoare: speranța de viață a romilor din Irlanda este cu 15 ani mai scăzută decât în rândul populației majoritare. în Moldova, 59% dintre romi trăiesc în sărăcie absolută, iar în Slovacia mai mult de două treimi dintre copiii de această etnie sunt instituționalizați. 

   Nimic de zis, ţiganii au o situaţie grea, o speranţă de viaţă scăzută, dar nu era de preferat a se incerca o schimbare de mentalitate înainte de orice altă măsură populistă? Au nevoie de ajutor, au nevoie de educaţie, dar cât din aceste ajutoare le doresc romii sau ce formă de ajutor doresc ei?  Să-i luăm la grămadă şi să le plângem de milă? Nu, numai cei ce nu-i cunosc pot susţine o asemenea părere! Si nu suntem toţi rasişti, cei ce nu agreem cu nonşalanţă mila şi grija pentru această naţie.