Se afișează postările cu eticheta Norvegia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Norvegia. Afișați toate postările

duminică, 2 octombrie 2011

spicy...





                                         Graşii  Europei 



                            În Danemarca, s-a instituit "taxa pe grăsime" pe toate produsele alimentare, în funcţie de conţinutul "grăsimilor saturate". Şi datorită untului, primul pe listă, vistieria statului se umple cu aceasta  nouă măsură.- Danezii consideraţi  cei mai fericiţi oameni din lume din motive  numeroase şi bine cunoscute, păstrarea monedei naţionale, care faţă de  evoluţia  turbulentă a euro duce la o percepere a crizei cu oarecare detaşare, au dovedit încă o dată că rămân în top prin grija faţă de sanătatea populaţiei.  Deşi mai puţin de 10 la sută din populaţie se dovedeşte a fi clinic obeză,  o cifră mult sub media europeană, de la 1 octombrie a intrat în vigoare un impozit pe grăsimile saturate din produsele alimentare. Scopul? Protejarea sănătăţii  poporului danez, dar mai ales pentru a umple cuferele statului. Cu "taxa pe grăsime",  peste 200 de milioane de euro intră în visteria statului in fiecare an. 
 
                           Şi toate (sau aproape), în numele sănătăţii. Pentru danezi înseamnă o creştere a preţurilor la produsele  bogate in grăsimi saturate, duşmanii reali ai arterelor. Cercetători danezi de la Institutul de Economie Alimentară şi de Resurse de la Copenhaga au constatat că 4% din totalul deceselor premature din ţară sunt rezultatul consumului excesiv de grăsimi saturate. Noua măsură se aplică tuturor produselor alimentare comercializate, indiferent de natura lor şi de origine,  produsele alimentare se impozitează în măsura în care conţin grăsimi saturate . Alimentele pentru care se va plăti un pret mai mare, a scris recent în Post Copenhaga, sunt unt, uleiuri şi produsele lactate în general. Impozitul pe produsele alimentare, cu mai mult de 2,3% de grăsimi saturate este similar cu o sumă egală cu 16 coroane daneze (2,15 euro) per kilogram de nutrienţi. Cu alte cuvinte, danezii trebuie să plăteasca acum cu 30% mai mult pentru un pachet de 250g unt, 8% mai mult pentru o pungă de chips-uri în timp ce un litru de ulei de măsline  va costa cu 7,1 % mai mult decât de obicei.  Taxa ar trebui, cu toate acestea, să ducă la reducerea consumului de grăsimi saturate cu aproape 10 %  şi consumul de unt este prevăzut să scadă cu 15%.

                            Alegerea daneză nu este singulară, ci mai degrabă este un exemplu  urmat de mai multe guverne europene: Franţa a decis să crească până în 2012, impozitul pe băuturile care conţin zahăr,  considerate responsabile pentru creşterea obezităţii în rândul populaţiei transalpine. Aşa-numita "taxă pe Coca-Cola", este de aşteptat să genereze 120 milioane euro si   multe alte măsuri urmează să fie considerate  de securitate socială. Caz similar, în Ungaria unde   la începutul acestei luni s-a introdus o "taxă anti-obezitate", un tribut suplimentar la produsele  ambalate cu procent  ridicat în sare, zahăr sau carbohidraţi, cum ar fi chipsurile şi ciocolata.  Finlanda şi Norvegia au introdus deja această taxă, chiar şi experţii din Suedia fac presiuni pentru o "taxă pe grăsime". Obezitatea este considerată o boală reală, de multe ori complicându-se cu alte boli cardiovasculare, respiratorii  şi tulburări metabolice severe. În Italia există 5 milioane de oameni obezi şi  cel putin 20 milioane italienii sunt supraponderali, conform ultimelor cifre publicate de Societatea Italiana de Obezitate. Există diferenţe semnificative între regiunile Campania cu 49%  persoane cu greutate în exces şi Valle d'Aosta, în partea de jos a listei, cu 23%. Cel mai mult îngrijorează, a spus  cu câteva zile în urmă Ministrului Sanatatii, Ferruccio Fazio,  obezitatea pediatrică, "având în vedere faptul că 35% dintre copiii italieni,  circa 1 milion, sunt obezi sau supraponderali" .   

                             Alegerea Danemarcei nu este un caz izolat, ci mai degrabă este un exemplu  urmat de mai multe guverne europene: Franţa a decis să crească până în 2012, impozitul pe băuturile care conţin zahăr,  considerate responsabile pentru creşterea obezităţii în rândul zonei munţilor Alpi. 


 
 surse: Corriere dela Sera

marți, 17 mai 2011

Stiri despre Polul Nord

                  




                      Ultima dorinta a Danemarcei



           Danemarca intentioneaza sa revendice Polul Nord, in afara teritoriilor pe care le detine deja in Oceanul Arctic: Insulele Feroe si Groenlanda.


          In conformitate cu documentele diplomatice care urmeaza sa fie publicate in luna iunie, Danemarca "intentioneaza sa revendice platoul continental in cinci zone din jurul Insulelor Feroe si Groenlanda, inclusiv Polul Nord in sine."                          

          Adoptarea planului "Strategia pentru regiunea arctica 2012 - 2020" ar putea crea tensiuni cu Rusia, S.U.A., Canada si Norvegia, tari riverane Polului Nord.

          Subsolul Polului Nord nu pare sa contina mari rezerve de hidrocarburi, dar are valoare simbolica: in 2007  Rusia a instalat un "steag" pe fundul Oceanului Arctic.

           Pretentiile pentru restul teritoriului urmeaza sa fie analizate sub egida Conventiei ONU privind drepturile marii (UNCLOS).


           Dupa cum se stie Polul Nord este punctul cel mai inalt al axei terestre, situat in Marea Glaciara Arctica. La Polul Nord nu exista pamant, doar o calota de gheata care pluteste in Marea Glaciara Arctica.

           De fapt cand vorbim despre Polul Nord, vorbim despre patru poli:  polul nord geografic, polul nord magnetic, polul nord, adica punctul cel mai nordic al pamantului si polul nord inaccesibil ("Northern Pole of Inaccessibility"), fiind de fapt cel mai indepartat de tarmuri (de uscat), numit si arctic.

More: site danez Informatii

miercuri, 6 aprilie 2011

Face to face with history

Triburile germanice de nord în jurul anului 50


















                                                 In căutarea vikingilor (III)



                      Triburile germanice stabilite încă din jurul anului 2000 î.e.n. în sudul Peninsulei Scandinave - odată cu marea migraţie indo-europeană - atestată de săpăturile arheologice, - au pătruns destul de brusc în conştiinţa contemporanilor lor.
                          Triburile s-au amestecat, schimbându-şi denumirile. La începutul erei noastre, în acea zonă, trăiau, dupa cum se menţionează în izvoarele scrise din secolele I - II:

                            - hordharii - strămoşii norvegienilor,
                            - suionii - strămoşii suedezilor,
                            - goetarii şi danii - strămoşii danezilor

toţi având o cultură şi o limbă asemănătoare.
                        Sub presiunea altor triburi, aceste trei ramuri ale germanilor de nord au părăsit sudul Mării Baltice şi s-au aşezat în ţinuturile scandinave.

                        Danii au ocupat insulele din Marea Baltică, după care au pătruns în Iutlanda.
                    Strămoşii norvegienilor, hordharii - au ocupat coasta de vest a peninsulei, iar  suionii au ocupat răsăritul peninsulei (secolele V - VI).

Laponia (portiunea colorata in rosu)
                       Aceste populaţii la rândul lor au împins spre nord triburile lapone, băştinaşe.

                       Din cercetările efectuate - săpăturile arheologice dovedesc că laponii au populat Scandinavia cu peste 10.000 de ani î.e.n. - având ca ocupaţie principală pescuitul şi cresterea renilor.

                       Laponia astăzi, regiune etnică şi culturală,  se află în nordul Europei şi ocupă un teritoriu aparţinând a patru state : Norvegia, Suedia, Finlanda şi Rusia, iar nivelul de independenţă oferit de aceste state diferă. Cea mai mare întindere a teritoriului lapon este la nord de Cercul Polar.

marți, 5 aprilie 2011

Face to face with history


                                In căutarea vikingilor (II)


                   Se zice că pe vikingi, oamenii din nord - hyperboreenii - îi iubeşti sau îi urăşti. 
                       Prin îndrăzneala lor, călătoriile vikingilor au căpătat semnificaţii de metaforă.
                       Despre lumea vikingilor - încă multă vreme vom avea surpriza de a descoperi noi şi noi mărturii, fiind mult timp o lume necunoscută.
                       Ce a influenţat triburile germanice de nord să se aşeze în aceste pământuri, aspre şi puţin primitoare?  Nu se ştie încă.
                       Danemarca, Norvegia şi Suedia - formau lumea vikingilor, ţinuturi considerate în legende ultima limită a uscatului, dincolo de care trăiau fiinţe ciudate din alte lumi.

                  O nouă imagine şi o altă opinie se cere în acest domeniu de cercetare. Tânăra generaţie se simte atrasă tot mai mult de existenţa lor, datorită episoadelor enigmatice şi exemplelor de victorii în lupta cu necunoscutul, datorită curajului şi tenacităţii  cu care au supus o natură aspră, de multe ori pe alte meleaguri, departe de casă.


                 Primul care ne-a oferit informaţii despre ţinuturile nordice a fost Pytheas, negustor grec din secolul IV.
                 In călătoriile sale a ajuns până dincolo de hotarele lumii cunoscute, unde a întâlnit un ţinut întunecat, acoperit de ceţuri umede şi grele, ţinut muntos, cu locuri triste şi misterioase.

                 In aceste ţinuturi corbii erau cele mai puternice zburătoare - motiv pentru care vikingii danezi le-au numit "păsările lui Odin" - zeul suprem scandinav.


               Condiţiile mai puţin prielnice de viaţă, precum asprimea climei au imprimat anumite caracteristici civilizaţiei vikinge.
               Natura neprielnică din aceste ţinuturi a creat multe piedici în existenţa triburilor, piedici depăşite cu tenacitate şi inteligenţă de oamenii nordului. Pădurile nesfârşite au oferit lemn pentru corăbii, devenind meşteri neîntrecuţi în construirea lor şi marinari iscusiţi.

miercuri, 30 martie 2011

Face to face with history

Peisaj scandinav






                          In căutarea vikingilor (I)





                   Navigatorii vikingi, invadatori comercianţi şi unii meşteşugari, au pornit din Scandinavia în secolul al VIII-lea, ducând cu ei obiceiurile şi credinţele lor păgâne din Golful St. Lawrence până la Marea Aral.

                      O forţă înfiorătoare mişca Norvegia, forţă ce părea palpabilă precum vântul, focul sau gheaţa. O poţi simţi când mergi de la Bergen pe un drum săpat în marginile stâncoase, spre fiordul Sogne. O poţi simţi mai ales primăvara, când pe câmpurile acoperite de plapuma albă, zăpada topită se transformă în curenţi torenţiali ce cad în cascade zdrenţuite în adâncul oceanului, iar apa pare să iasă afară ca şi cum gravitatea se întoarce şi se ridică.

                     In urmă cu o mie de ani, navele vikingilor au dus mărfuri şi colonişti spre vest în America, spre sud în Italia, spre est în Rusia.

                     Puterea scandinavă nu va mai fi niciodată la fel de mare. Cu timpul, expediţiile s-au diminuat iar scandinavii s-au unit cu Europa creştină, dar stilul lor de viaţă a continuat în unele părţi.

                    In Vestmannaeyliar islandezii sărbătoresc la mijlocul verii tot aşa precum sărbătoreau şi înaintaşii lor - cu foc, cântec şi multă băutură.



Face to face with history





                            Consiliul Nordic


                     Consilul Nordic (1952) şi Consiliul Nordic de Miniştri (1971) sunt foruri internaţionale de cooperare între ţările nordice.
           
           In 1946 miniştri de justiţie din Norvegia, Suedia şi Danemarca au decis organizarea unui comitet pentru cooperare inter-nordică.

           In februarie 1953 Consiliul Nordic a devenit realitate
In 1956 i s-a alăturat şi Finlanda.
           In 2009 Consiliul avea 87 de membri, aleşi dintre membrii parlamentelor naţionale, reflectând reprezentanţii partidelor în parlamente.  Fiecare delegaţie naţională are un secretariat propriu în parlamentul naţional.
           Sesiunea Consiliului se ţine o dată pe an - toamna, iar primăvara se ţine o sesiune tematică.
                      Sediul Consiliului se află la Copenhaga, Danemarca, preşedinte fiind Erkki Tuomioja.
           Membrii consiliului fiind: Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia.
           Membri asociaţi: Insulele Aaland, Insulele Feroe, Groenlanda.
 

luni, 28 martie 2011

Face to face with history




                     Intoarcerea vikingilor



                   Zilele trecute în publicaţia Nordens Dag a apărut un interviu cu istoricul suedez Gunnar Wetterberg, preluat de PageF30, despre înfăptuirea uniunii scandinave până în 2030.

                   Gunnar Wetterberg consideră că acest acord de cooperare între ţările scandinave, semnat la Helsinki în 1962, va contribui la dezvoltarea celei mai puternice economii.

                   In această uniune Suedia se autoproclamă lider, Norvegia are bogăţii, Finlanda este mult tehnologizată iar Danemarca bine organizată în privinţa locurilor de muncă în criza financiară.

                   Si, uite aşa, apar din negura istoriei vikingii moderni. Se dovedeşte că "pericolul nordic" există, chiar şi după 1000 de ani, dorinţa de dominare, de cucerire, - trăsătură specifică, n-a dispărut.

                   In afara celor câteva argumente hotărâtoare amintite mai sus, se invocă alianţele/uniunile nordice cu regi comuni din istoria scandinavă:
          
                   Norvegia şi Suedia - în perioada : 1319 - 1364
                                                                          1814 - 1905


                  Norvegia şi Danemarca                : 1380 - 1814


                  Norvegia cu Danemarca şi Suedia: 1397 - 1523
                                                           
                  Suedia şi Danemarca                    : 1397 - 1523

                  Finlanda şi Suedia                         : 1249 - 1809


                  Islanda cu Norvegia şi Danemarca : 1262 - 1814

                  Islanda cu Danemarca                  :  1814 - 1944


Sursa acestor date este Enciclopedia norvegiana.


                 Toate cele 497 de comentarii la articol exprimă entuziasmul  cu care este vazută această uniune. Voi exemplifica doar câteva fragmente:

                       "uniunea este necesară deoarece toate ţările scandinave au patrimoniu cultural comun, istoric si umanist şi fundal creştin"


                       "uniune foarte naturală"


                       "versiune nord-europeană din/a UE"


                       "voi merge  fericit în mormânt într-o uniune nordică"

Tarile nordice

Surse: Nordens Dag;  PageF30;