"Intr-o cupă de şampanie" *) (I)

Fiind invitată la o aniversare am fost martora unor discuţii despre fabricarea unui vin şampanizat cu ajutorul boabelor de orez.  Intrigată de "ştiinţa" interlocutorilor despre fabricarea vinurilor, am strâns material pentru informarea lor şi a altora. 


                     De la culesul strugurilor şi pînă la sărbătorirea vinului, omul a aşezat zile şi nopţi de trudă, aşteptare şi bucurie.
                                  Istoria vinurilor, a vinurilor spumate în special, are o vechime mai mare de patru secole, în comparaţie cu istoria milenară a vinurilor, cele patru secole şi jumătate nu înseamnă prea mult.                                 Cele 28.000 ha de plantaţii de viţă de vie, o suprafaţă aproape egală  cu

suprafaţa Parisului şi a cartierelor sale mărginaşe, celebrele "banlieux", reprezintă 2,9% din zonele viticole ale Franţei. Aşadar, aceste aproape trei procente fac din Champagne cea mai vestită regiune a spumantelor din lume, provincie situată în nord-estul Franţei. Intr-adevăr, vinul  produs aici, atît de sugestiv, a transformat numele provinciei într-un substantiv comun. Etimologic, provincia Champagne ilustrează alte caracteristici decât cultura viţei de vie. Adevăratul loc de naştere al şampaniei nu e ... Champagne.
Atestată documentar incă din 1544, într-o mică localitate din sudul Franţei, la Limoux, aproape de Carcassonne, s-a obţinut o băutură scânteietoare ce avea să cucerească lumea.
          Provincia Champagne îşi trage numele din latinescul campania - câmpie, azi Campagna in Italia, având terenuri întinse cultivate cu cereale şi păduri, alături de plantaţiile de vii, cunoscute încă din vremea galilor.
            In rocile calcaroase din Sezanne s-au descoperit frunze fosile de viţă asemănătoare cu via americană. Istoricul Paul Peltier arată intr-una din scrierile sale că, "dealurile Marnei erau acoperite de vii, a căror cultură a fost dezvoltată de legiunile lui Iulius Cezar."
           O alta mărturie ne dezvăluie că in anul 92 î.H. împăratul Domiţian a decis, potrivit lui Suetonius, distrugerea viilor din Galia. Măsura a fost determinată de două motive: protejarea Italiei, ţară viticolă, nu cerealieră, împăratul preferînd să importe grâu nu vin, şi pe de altă parte, ispita vinului micşora capacitatea de luptă a soldaţilor.
          Din raţiuni asemănătoare şi regele Burebista a procedat la fel, sfătuit de Deceneu, după cum explică istoricul Strabon (ridicarea dacilor s-a făcut prin "exerciţii, ascultare de porunci şi abţinere de la vin.")
                                                         *             *             *

           Cultura viţei de vie de pe întinsul provinciei nu înseamnă, încă, şi şampanie. Exista e drept, o particularitate doar în zona viticolă cuprinsă între Reims, la nord şi Ay şi Epernay, la sud, unde vinul "fierbea" primăvara, drept pentru care ţăranii l-au numit "vinul dracului".
              Cercetările au arătat că s-ar datora influenţei lunii sau că ar fi în legătură cu seva primăvăratică. O parte din zahărul strugurelui se conservă după prima fermentaţie şi la venirea primăverii determină o nouă fermentare. Folosindu-se de această caracteristică, ţăranii viticultori din Limaux au produs încă din 1544 (dată atestată documentar) un vin spumos, apreciat chiar de Francisc I.

              Iata cum documentele vremii arată că vinul spumant (şampania) nu s-a născut în Champagne, ci în Limoux, zonă viticolă din sudul Franţei, departamentul l'Aude, nu departe de Carcassonne, unde se produce un vin spumant numit "Blanquette de Limoux".

                                                           *                *                *

               
              Dar în preajma anului 1670,  s-a fabricat şi în regiunea Champagne vinul spumant, creatorul lui fiind chelarul mânăstirii benedictine Hautvillers, pe numele său  Dom Pierrre Perignon.               Gazeta "Mercure de France" în numărul din noiembrie 1727, îl descrie : "Acest canonic ce ar părea pentru unii gourmet (un rafinat degustător), nu bea niciodată vin şi trăia aproape numai cu lactate şi fructe."
               La producerea şampaniei au concurat şi alţi factori, de exemplu... dopul. Dom Perignon a avut ideea înlocuirii vechilor cepuri de lemn cu dopuri de plută. Iar modelul buteliei cu sticla groasă şi gâtul lung a fost brevetat de englezii Henry Holden şi John Colenet în 1662.

              Pe măsura trecerii timpului, oraşul Reims câştigă în importanţă: episcopia din Reims deţinea cele mai întinse terenuri viticole din zonă, expediind încă din secolul IX la distanţe mari, vinuri clerului şi consilierilor regali.
              Oraşul Troyes se impune acum ca un mare târg comercial. Bâlciurile din Champagne devin cunoscute în multe părţi ale lumii.
              Vinul de Ay, numit "vinus Dei" (vinul Domnului) devine din această perioadă băutura oficială a regilor, prinţilor şi seniorilor.
                                   

Henric al IV-lea

        
                                                  In 1592, în timpul luptelor dintre catolici şi protestanţi, Henric al IV-lea, care asediase oraşul Epernay, a decretat "Armistiţiul recoltei" pentru a-şi culege cerealele şi vinul.
  


Desi băutura minunată realizată de Dom Perignon cunoaşte o răspândire tot mai mare, ea nu are un nume. I se spune Sillery mousseux (spumos de Sillery), Ay mousseaux (spumos de Ay), Cremant (datorită spumei uşoare la turnarea în pahare), ba chiar - tisane de Champagne (tizană de Champagne), - Ce oroare! - după cum ar fi izbucnit Păstorel Teodoreanu, - tizana fiind în Italia un amestec de ceaiuri din diferite plante. Iar potrivit dicţionarului lui Al.O.Teodoreanu, tizana fiind în prezent o şampanie inferioară. Denumirea de vin de Champagne crea confuzie, deoarece în regiune se produceau multe vinuri "liniştite" de mare valoare şi calitate superioară.        

                                   
                           Spre sfârşitul secolului XVIII, când în regiunea Champagne vinurile spumante câştigă tot mai multe bătălii cu vinurile liniştite, cuvântul "Champagne" devine sinonim cu "vin spumant de Champagne".
                           Băutura fiind ieşita  "din comun" , poeţi, scriitori, pictori i-au adus elogii.


_____________

*) Melodie interpretată de Nana Mouskouri, compozitor Serge Lana