Despre simbolistica cifrelor si a numerelor

   Cifrele sunt simbolul grafic folosit pentru scrierea numerelor. Cele mai utilizate sunt cifrele arabe, aduse în Europa de arabi în secolul X, probabil din India: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Uneori se mai folosesc şi cifrele romane: I = 1, II = 2, ... V = 5, VI = 6, VII = 7, VIII = 8, IX = 9, X = 10, L = 50, C = 100, D = 500, M = 1000.
   Cifrele sunt semne tipografice folosite la tipărirea numerelor, a simbolurilor diferitelor operaţii matematice sau combinaţii ale acestora.
   Considerate nu ca semne, ci ca semnificaţii care trimit mai departe, cifrele permit deschiderea spiritului spre cunoaştere.
   Deoarece au reprezentat întotdeauna un limbaj privilegiat, au devenit suporturi ale visului, ale dorinţei de a prezice, ale unor speculaţii metafizice, cifrele au o substanţă poetică.
   Numărul, în schimb, este un concept fundamental din matematică şi se notează de obicei prin cifre.
   Numerele, în strânsă legătura cu cifrele, de fapt servesc în aparenţă doar la socotit. Ele nu exprimă doar cantităţi, ci chiar idei şi forţe.
   Fiecare număr are personalitate proprie iar interpretarea numerelor este una din ştiinţele simbolice cele mai vechi.
   Platon considera numerele treapta cea mai înaltă a cunoaşterii si chiar esenţa armoniei cosmice şi interioare.
   In China se consideră interpretarea numerelor cheia spre armonia macrocosmică, adaptarea imperiului la legile cereşti.
  Sf. Martin spune, numerele "sunt învelişul vizibil al fiinţelor."
  Numerele sunt idei, calităţi, nu cantităţi. Geometria nu se aplică cantităţilor spaţiale, ci armoniei formelor. Astronomia nu studiază doar distanţele sau temperaturile astrelor, ci ritmurile universului.
  Numărul este produsul cuvântului şi al semnului. De aceea nu se spun: numărul copiilor pe care îi ai, al bolilor, al femeilor si nici vârsta dacă o ştii. In schimb pot fi numărate lucrurile care nu te ating direct. De ce? Răspunsurile ţin de animism: numerele ca şi numele atunci când sunt rostite, pun în mişcare forţe asemănătoare unui râu subteran, invizibil dar prezent.  Rostirea unui număr sau a unui nume care te priveşte de aproape te expune. Astfel, dacă auzi un necunoscut care iţi rosteşte numele chemând, de fapt, pe altcineva, de ce te nelinisteşti? Ce parte anume din corpul tău a atins? Acesta este curentul.
  Cuvântul  a avut întotdeauna o influenţă asupra oamenilor. Dar dacă efectul cuvântului este mare, al numărului îl depăşeşte.
  Spre exemplu, se strâng mai multe informaţii la un loc, aceasta este o lucrare de inteligenţă. Putem spune că, inteligenţa este izvorul numărului.
  Chiar V.Hugo ilustrează într-un vers din Legenda secolelor, antropomorfismul simbolic al numărului:
                "Omul, cifră aleasă, cap august al numărului"
 Există chiar un număr de aur sau proporţia de aur ce a făcut obiectul multor cercetări savante. El corespunde la ceea ce geometrii numesc împărţirea unei drepte în proporţie mijlocie şi extremă. Echivalentul aproximativ al numărului de aur este raportul de 3 la 5. Acest raport,spunea P. Valery, este acela al unui dinamism echilibrat, pe care îl simbolizează si care se face simţit până şi în nemurirea statică a operelor de artă plastică: echilibrul dintre a şti, a simţi şi a putea...
  Proporţia divină este măsura generalizată. Matila C. Ghyka vedea în această schemă numerică simbolul prescurtat al formei vii...
  O întreagă estetică si filozofie sunt întemeiate pe acest număr de aur, pe simbolismul său, pe verificările printre făpturile vii, naturale si multe opere de artă precum sunt piramidele, Parthenonul etc.

Bibliografie:
DEX, Bucureşti, 1986
Hampate Ba, Amadou, Kaydara (document de l'Unesco)
Burckhardt Titus, Art and thought, Londra, 1947
GRAP - La pensee chinoise, Paris, 1934
Saint Martin L. Cl.de, Tableau naturel des rapports qui existent
Ghyka Matila C. , Le nombre d'or, 2 vol., Paris, 1931

Despre simboluri

  In ultimul timp, simbolurile au reînceput să fie percepute mult mai favorabil. Imaginaţia  nu mai este acuzată că incită oamenii s-o ia razna; dimpotrivă i se recunosc meritele, fiind pusă la egalitate cu sora ei, raţiunea. Simbolul este mai mult decât un semn, este încărcat cu afectivitate şi acţionează asupra structurilor mentale. Istoria simbolului atestă că oricare obiect poate căpata valoare simbolică, fie el concret sau abstract.S-ar putea spune că prima funcţie a simbolului este aceea de a explora. El are, în consecinţă, o funcţie pedagogică şi terapeutică.
  S-a spus că simbolul este un limbaj universal. Este într-adevăr universal, fiind virtual accesibil oricărei fiinţe omeneşti, întrucât mesajul nu este transmis prin mijlocirea vreunei limbi.
  Voi fi recunoscătoare tuturor celor care îmi vor scrie pentru a comunica observaţii sau informaţii complementare.