Plutesc pe un întins gol şi pustiu
cu pânzele lasate.
Caut o lume de-atunci
Intr-un univers de tăceri infricoşate.
Un ţel neatins.
Nu ştiu de câte ori am să-ţi mai scriu
Despre această lume vagă,
amestec de linii tăinuite
dintr-un tărâm de basm?
Lumi îndepărtate, uitate, iluzorii,
lumi străvechi a unui univers acoperit de tăceri.
Vor trece nopţi sub lumina palidă a lunii,
voi călători peste ape necunoscute
şi poate după multe plângeri,
povestea vieţii mele se va termina brusc.
Noaptea a coborât şi în sfârşit,
lumea mea doarme...
Otilia, 12 iunie 2012
Ploiesti
