spicy...

                  


                  

                    Un om cu slăbiciuni...




                 Omul cu slăbiciune pentru preşedinti este un român, de 48 de ani, inginer de meserie, stabilit in Germania, Adrian V.
                 El a atacat cu ouă, joi, 14 aprilie, pe şeful statului Germaniei, Christian Wulff, în timpul unei vizite în Wiesbaden.
                 "Der Spiegel" relatează, cu umor, că bărbatul este "o mai veche cunoştinţă", iar un poliţist din Frankfurt a asigurat că românul nu suferă de nici o boală psihică.

                Românul a mai atacat pe premierul landului Hessen, Volker Bouffier, iar în octombrie 2007 l-a strâns în braţe pe preşedintele de atunci al Germaniei, Horst Kohler, pe când acesta vizita Biserica Sf. Paul din Frankfurt pe Main.
                Se pare că românul are o problemă personală mai greu de rezolvat si astfel dorea să atraga atenţia preşedintelui Germaniei asupra sa.
                După incident, preşedintele Germaniei si-a schimbat sacoul şi a continuat vizita.
                Asaltat de ziarişti a declarat că nu doreşte creşterea numărului de agenţi pentru securitatea sa, remarcând cu umor "Ei, omul are o slăbiciune pentru preşedinţi" şi apoi "Imi este milă de atacator. Vreau să păstrez legătura cu cetăţenii ţării. Asta presupune că o dată şi o dată vei fi lovit de-un ou."

               Nu vi se pare suspect ca nici preşedintele Germaniei şi nici relatările publicaţiei "Der Spiegel" nu acuză, nu etichetează  ca fiind un român ţigan, dezaxat etc.? Pe mine mă îngrijorează! Mă simt ameninţată de această atitudine civilizată a teutonilor. Oare, ce ne aşteaptă?

                                             

Acea limbă "nouă" care vine din Africa...

                    Această nouă descoperire mă descumpăneşte puţin. Nu mă aşteptam sa nu fim noi, europenii, şi, de ce nu, noi, românii, "mama" tuturor popoarelor şi, implicit, a tuturor limbilor vorbite în Europa.


                   Mă simt ca şi cum am fost furată de ceva ce ne dădea puţină demnitate, puţin respect în Europa şi în restul lumii. Sunt dezamăgită!

                   Nici fenomenul de îmbătrânire a populaţiei şi sporirea numărului de bolnavi Alzheimer nu-mi strică ziua ca această "limbă-mamă" africană!  Nici religiozitatea în ipostazele ei sociologice nu mai prezintă interes, chiar dacă este o temă la zi, ca să zic aşa, fiind noi în ajunul sărbătorilor pascale.
                   Sunt tristă!

Olanda îi iubeşte pe români...

             

                              In timp ce Danemarca îşi propune a reduce ajutorul   social pentru străini, fermierii olandezi vor să-l dea în judecată pe ministrul Afacerilor Sociale, Henk Kamp, dacă românii nu mai primesc permis de muncă, relatează agenţia ANP, citată de Mediafax. Fermierii olandezi spun că românii sunt cei mai căutaţi muncitori sezonieri din agricultură.

More: Adevarul.ro/internaţional

spicy...

                     

        Zilele trecute Pentagonul a comunicat că susţine ridicarea interdicţiei homosexualilor în armată.  (Daily News Digest)

                         
                          Intr-un sondaj recent, se arată că preşedintele Obaama găseşte sprijin în rândul alegătorilor tineri. (Daily News Digest)

                                                           
                          Topul celor 10 state din U.S.A. unde venitul mediu permite o viaţă buna, realizat de MoneyRates, este:


Illinois - 41.987 $ ;  Washington (stat) - 41.456 $  ;   Texas - 41.427  $ ;   Virginia -
41.120 $  ;   Delaware - 39.105 $  ;  Massachusetts - 38. 665 $  ;  Georgia - 38.228  $  ;  Tennessee - 38.038 $  ; Colorado - 38.020 $  ;  Minnesota - 37.721 $

                                                              
                         Se întâmplă în U.S.A.: în următoarele 10 oraşe legea permite şoferilor  a conduce în stare de ebrietate  :

San Diego, CA; San Jose, CA ; Charlotte, N.C. ; Phoenix, AZ ;  Columbus,OH
Indianapolis, IND. ;  Los Angeles, CA;  San Francisco, CA ;  Austin, TX ;  şi

                                                   Jacksonville, FLA

                     După cum se vede, statul California deţine locul fruntaş cu cele patru oraşe, legea fiind foarte laxă se presupune că şi poliţia este din cale afară  de activă.

Date furnizate de CBS MoneyWatch.com/ Saving  & Spending 

                          K.Kristof/ Devil in the detatails      

            

  

                                                                                                                                                

 

                                                                            

Face to face with history

Incursiunile vikingilor în secolele VIII-X

                   In căutarea vikingilor (IV)

                





                    Ahmad ibn Fadlan (Ahmad ibn Fadlan ibn al-Abbas ibn Rasid ibn Hammad), unul dintre cei mai importanţi cărturari islamici, figură proeminentă a culturii arabe de la sfârşitul primului mileniu, descrie una din călătoriile sale în nordul Europei, ridicând un colţ al vălului ce acoperă societatea nordică din vremea aceea.

                   Funcţia de secretar al califului din Bagdad, al-Muqtadir, îi dă posibilitatea să cunoască prin călătoriile întreprinse între anii 921 -923 în ţinuturile slave din Rusia de astăzi, până în apropierea fluviului Volga călătorie pe care o va descrie amănunţit.
                  Iniţial, scopul expediţiei era unul diplomatic, acela de a răspândi Dreapta Credinţă în rândurile bulgarilor şi de a cere regelui străin un tribut anual în schimbul construirii unei moschei pe cheltuiala Bagdadului.

                 Călătoria va lua un alt aspect, după refuzul bulgarului şi după o iarnă grea ce l-a ţinut în apropierea acestuia.
                 Ambasadorul arab are astfel ocazia să cunoască în amănunt obiceiurile şi trăsăturile popoarelor puţin cunoscute la acea vreme: turci, slavi, baskiri, bulgari, kazari (populaţie originara din stepele asiatice).
                 Dar diplomatul arab avea să fie fascinat de o altă populaţie, necunoscută, numită  Rus sau Rusyyah, populaţie originară din Suedia, şi anume vikingii. Ruotsi este denumirea slavă a cuvântului finlandez prin care erau numiţi nordicii din estul Scandinaviei.

Vikingi danezi înaintea invadării Angliei

                Danezii au pus amprenta lor în insulele britanice şi de-a lungul coastelor maritime ale Europei.  Suedezii au  pătruns pe râurile ruseşti pe continent, ajungând la Constantinopol şi în Orient. Norvegienii au navigat cu mult curaj peste Atlantic pentru a obţine un cap de pod în America.


              In general, vikingii au beneficiat de o publicitate ostilă, provenită din mânăstiri, fiind perceputi ca oameni sălbatici, fără stare, prezenţi acolo unde nimeni nu se aşteaptă, prădători, cu atacuri surpriză ce nu puteau fi oprite de o putere omenească şi divizaţi de lupte intestine.

            Câţiva dintre regii (jarli) lor au susţinut loialitatea dincolo de porturile lor, dar fiecare trib avea propriul sau univers xenofob,  creat într-un cod de războinic.

           Teologia lor nu avea concepte absolute de bine sau rău, vitejia şi onoarea pe câmpul de luptă fiind cele mai mari virtuţi, iar   fecioare cu mişcări lascive,  numite valkyrii aruncau eroii morţi în Valhala.

             Principala îndeletnicire  fiind pescuitul si  comerţul, iar creştera vitelor si cultivarea pamântului era limitată. Cei mai puternici au câştigat avere în raidurile sezoniere în lungul coastelor din apropiere, jufuirea altora fiind un mod de viaţă fără mustrări de conştiinţă.




           Cum s-a reuşit cucerirea prin surprindere a insulelor britanice, atât de bine izolate natural?  Una din ipoteze ar fi asemănarea atacurilor vikinge cu noua tehnologie Bluetooth!

Face to face with memories

   


                           "Si ei sunt ai noştri..." !!






                       Ieri, 8 aprilie,  a fost ziua internaţionala a ţiganilor.  Fie ei emancipaţi sau nu, fie ei asemenea lui Damian Draghici sau Gheorghe Zamfir, fie ei ţigani de mătase sau nu, recunosc, am obosit să trăiec pe lângă ei, să le tot găsesc justificări pentru tot felul de manifestări, şi chiar nu vroiam să fiu ironică dar cred că nu se poate altfel, iar ironia mea în ceea ce-i priveşte este cea mai blânda admonestare.

                    Prezenţa lor este menţionată într-un document din 1385, fiind menţionaţi ca robi, în special în actele de vânzare sau în foile de dotă (zestre).
                    Se pare ca migraţia ţiganilor din India spre Europa s-a făcut în mai multe valuri, din  secolul IX  pâna în secolul XIV.

                    Dezrobirea ţiganilor a fost mult timp o problemă mult discutată şi greu acceptată, fiind posibilă prin susţinera teoriei că diferitele categorii de meserii îi indreptăţeşte să fie liberi : aurari (rudari), cărămidari, lingurari, ursari, zavragii, căldărari, netoţi (ce meserie practicau, nu ştiu!), vătraşi. E drept, aceste îndeletniciri erau practicate de ţiganii din secolul XIX, când au fost eliberaţi, astăzi s-au păstrat doar două sau trei categorii, din care cea mai însemnată este cea de hoţ, apoi de cerşetor şi ... comerciant!

                 In timpul celui de al doilea război mondial, în deportarea şi colonizarea forţată în Transnistria a pierit
un număr însemnat de ţigani ( femei, copii, bătrâni, tineri), acţiune a guvernului de atunci, reprobabilă din punctul de vedere al umanităţii, dar reflecta sentimentele românilor în ceea ce-i priveşte.

               In 1992 după o cercetare asupra situaţiei lor, s-a constatat existenţa unui număr de aproximativ 1 milion de ţigani în România. Studiul arată că aproximativ 80% dintre ei nu au nici o profesie.
         

              In viaţa lor particulară sunt recunoscuti ca foarte solidari între ei, nu se fură, nu se înşeală unii pe alţii, sunt gălăgioşi şi au un comportament total diferit, chiar ostil, cu indivizii din altă naţie. Neînţelegerile între ţigani sunt cazuri izolate, grave, supuse judecăţii ţigăneşti, pe când neînţelegerile cu gajo (individ care nu e ţigan) este ceva nesemnificativ, ceva firesc, şi nu se supune judecăţii ţigăneşti.


            O anchetă asupra deteriorării relaţiilor dintre ţigani şi restul populaţiei române arată că 40% din populaţie are sentimente de respingere a ţiganilor,
34% are sentimente nefavorabile, 19 % sentimente favorabile şi abia 2% are sentimente foarte favorabile.  Recunosc, mă număr printre cei 40% . Ei, om sunt şi eu, nu?!

              

Face to face with history

Triburile germanice de nord în jurul anului 50

                                                 In căutarea vikingilor (III)



                      Triburile germanice stabilite încă din jurul anului 2000 î.e.n. în sudul Peninsulei Scandinave - odată cu marea migraţie indo-europeană - atestată de săpăturile arheologice, - au pătruns destul de brusc în conştiinţa contemporanilor lor.
                          Triburile s-au amestecat, schimbându-şi denumirile. La începutul erei noastre, în acea zonă, trăiau, dupa cum se menţionează în izvoarele scrise din secolele I - II:

                            - hordharii - strămoşii norvegienilor,
                            - suionii - strămoşii suedezilor,
                            - goetarii şi danii - strămoşii danezilor

toţi având o cultură şi o limbă asemănătoare.
                        Sub presiunea altor triburi, aceste trei ramuri ale germanilor de nord au părăsit sudul Mării Baltice şi s-au aşezat în ţinuturile scandinave.

                        Danii au ocupat insulele din Marea Baltică, după care au pătruns în Iutlanda.
                    Strămoşii norvegienilor, hordharii - au ocupat coasta de vest a peninsulei, iar  suionii au ocupat răsăritul peninsulei (secolele V - VI).

Laponia (portiunea colorata in rosu)

                       Aceste populaţii la rândul lor au împins spre nord triburile lapone, băştinaşe.

                       Din cercetările efectuate - săpăturile arheologice dovedesc că laponii au populat Scandinavia cu peste 10.000 de ani î.e.n. - având ca ocupaţie principală pescuitul şi cresterea renilor.

                       Laponia astăzi, regiune etnică şi culturală,  se află în nordul Europei şi ocupă un teritoriu aparţinând a patru state : Norvegia, Suedia, Finlanda şi Rusia, iar nivelul de independenţă oferit de aceste state diferă. Cea mai mare întindere a teritoriului lapon este la nord de Cercul Polar.

Face to face with history

                                In căutarea vikingilor (II)


                   Se zice că pe vikingi, oamenii din nord - hyperboreenii - îi iubeşti sau îi urăşti. 
                       Prin îndrăzneala lor, călătoriile vikingilor au căpătat semnificaţii de metaforă.
                       Despre lumea vikingilor - încă multă vreme vom avea surpriza de a descoperi noi şi noi mărturii, fiind mult timp o lume necunoscută.
                       Ce a influenţat triburile germanice de nord să se aşeze în aceste pământuri, aspre şi puţin primitoare?  Nu se ştie încă.
                       Danemarca, Norvegia şi Suedia - formau lumea vikingilor, ţinuturi considerate în legende ultima limită a uscatului, dincolo de care trăiau fiinţe ciudate din alte lumi.

                  O nouă imagine şi o altă opinie se cere în acest domeniu de cercetare. Tânăra generaţie se simte atrasă tot mai mult de existenţa lor, datorită episoadelor enigmatice şi exemplelor de victorii în lupta cu necunoscutul, datorită curajului şi tenacităţii  cu care au supus o natură aspră, de multe ori pe alte meleaguri, departe de casă.


                 Primul care ne-a oferit informaţii despre ţinuturile nordice a fost Pytheas, negustor grec din secolul IV.
                 In călătoriile sale a ajuns până dincolo de hotarele lumii cunoscute, unde a întâlnit un ţinut întunecat, acoperit de ceţuri umede şi grele, ţinut muntos, cu locuri triste şi misterioase.

                 In aceste ţinuturi corbii erau cele mai puternice zburătoare - motiv pentru care vikingii danezi le-au numit "păsările lui Odin" - zeul suprem scandinav.


               Condiţiile mai puţin prielnice de viaţă, precum asprimea climei au imprimat anumite caracteristici civilizaţiei vikinge.
               Natura neprielnică din aceste ţinuturi a creat multe piedici în existenţa triburilor, piedici depăşite cu tenacitate şi inteligenţă de oamenii nordului. Pădurile nesfârşite au oferit lemn pentru corăbii, devenind meşteri neîntrecuţi în construirea lor şi marinari iscusiţi.

Poveste cu prinţi si prinţese

Plajă în apropierea Trearddur Bay în Anglesey, Wales

                        "Suntem acum o insulă regală!"



                   Aceasta este una din declaraţiile entuziaste ale lui Selwyn Williams, şeful Consiliului Local din Anglesey, prezicând prin aceasta avântul turismului de afaceri.
                      Insula Anglesey, Tara Galilor, are putine de oferit turistilor cu excepţia locurilor sălbatice măturate de vânturile cu ace de gheaţa ale mării, cu coastele accidentate si a unui sat cu numele cel mai lung din Marea Britanie:


LLanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch.

                     Cum se pronunţă? In afara  localnicilor şi a unor specialişti lingvişti nu cred că altcineva ştie.

                      Insula are o populaţie de 68.000 locuitori, ce se îndeletnicesc cu creştera oilor, - numărul oilor aproape ca depăşeşte numărul locuitorilor, - şi turismul, fiind al soilea angajator ca mărime.

                    Pe insulă se afla una din bazele  RAF Valley, unde prinţul William este pilot de căutare şi salvare.

                     Când a împlinit 21 de ani, de ziua lui, William l-a însoţit pe tatăl său într-un tur regal în Tara Galilor, unde au vizitat târgul Anglesey Food şi au deschis un centru pentru cei fără adăpost din Newport.

                    In noiembrie 2010 când Casa Clarence a anunţat căsătoria prinţului, acum în vârstă de 28 de ani şi a lăsat a se înţelege că după oficierea căsătoriei, tânăra pereche regală va locui într-o primă perioadă pe aceste meleaguri, insula a fost luată cu asalt de turişti, reporteri, fotografi.


                 "Ochii lumii sunt asupra noastră acum", mărturiseşte Jane Blakey, şeful Asociaţiei de Turism din Anglesey, iar James Stevenson, şeful "Adventure Elemente", grup specializat  în sporturi nautice şi activităţi pentru turişti a declarat că  vizitele site-ului său au crescut cu 30%. Drept pentru care, aşteaptă cu bucurie ca într-o zi prinţul William să închirieze unul din caiacele sale.

                    "Suntem lăsat în pace, e bine!", - răspunde prinţul William la întrebarea bunicii sale, Regina Elisabeta, când a vizitat baza da la RAF Valley.


                  Fotoreporterii, paparazi, şi alti curioşi s-au lovit de discreţia si, chiar putem spune de acea omerta localnicilor la întrebările insistente despre print si logodnica sa.

                     Toate aceste fericite întâmplări se pare că vor îndeplini visul mult râvnit al locuitorilor, de a fi o insulă regală.

Tara Galilor în verde închis

Sursă: AFP (United Kingdom)