"Cum mai arătăm, Doamne? "
Am împrumutat acest titlu dintr-un text al domnului Mihai Creangă, publicat cu mulţi ani în urmă. Mi-a plăcut şi, fiind noi în Săptămâna Patimilor, cred că este binevenit.
Ziua de azi în creştinismul ortodox are câteva semnificaţii de care n-ar trebui să uităm:
SPALAREA PICIOARELOR UCENICILOR DE CATRE MANTUITORUL, ca pildă de smerenie. (Ioan 13, 1-17)
CINA CEA DE TAINA, adica asezarea Sfintei Cuminecaturi. (Matei 26, 20-30; Marcu 14, 17-31; Luca 22, 14-38; Ioan 13)
RUGACIUNEA CEA MAI PRESUS DE FIRE, IN GRADINA GHETSIMANI. (Matei 26, 36-46; Ioan 17)
TRADAREA DOMNULUI DE CATRE IUDA (Matei 26, 47-56)
Să nu uităm de "înfăţişarea" noastră interioară, cea care ne defineşte în fond.
De aceea, reproduc un mic fragment din textul dlui Mihai Creangă, semnificativ pentru răsturnarea valorilor în societatea zilelor noastre.
"In Joia Mare, pe un trotuar denivelat de lângă Piaţa Sudului, în Bucureştiul hârtoapelor, un om în vârstă s-a împiedicat şi a căzut, lovindu-se la cap; şapca i-a zburat la vreo doi metri. Neputându-se ridica imediat, ameţit şi sângerând, omul vede cum un individ ia şapca de pe jos, o scutură şi dă să plece cu ea... Nimeni nu i-a întins celui căzut o mână să-l ajute, nu-l "vedeau"; nici cel care a văzut şapca, dar nu l-a "văzut" şi pe omul prăbuşit la doi paşi de ea. O simplă întâmplare, al cărui tâlc trist ne-a devenit cenuşia obişnuiţă de zi cu zi. Nu ne mai mirăm, nu ne mai indignăm, rănile celorlalţi nu ne mai dor. Cei puţini, care - totuşi - mai au compasiune pentru semenii lor necăjiţi aproape se sfiesc s-o arate, întratât de ciudat sunt priviţi. In schimb, violenţa, trivialitatea, aroganţa se manifestă fără nici o jenă. Mai mult decât toate aceste neajunsurile şi grijile zilnice, aceste atitudini ne fac viaţa amară în România de astăzi."
Această întâmplare mi-a amintit pilda bunului samarinean din Noul Testament, unde samarineanul, duşman recunoscut al evreilor care a "văzut" un om în suferinţă şi levitul, un slujitor al legilor evreieşti şi un preot al Vechiului Testament, fiind ştiut că biserica după modelul sinagogii era condusă la început de prezbiteri (bătrâni), preoţi. Levitul şi preotul au trecut nepăsători, n-au "văzut" omul căzut.
Cum mai arătăm, Doamne?
