"De din lume adunate.."

Portul Aaberaa, Danemarca

                           Despre "modelul" danez






              
                Suntem în căutare de modele, fie american, german, francez sau danez, spre care privim cu invidie.

                 Iată ce scrie Georg Brandes, personalitate marcantă daneză, omul de geniu cu o funcţie culturală în exclusivitate, având ca ultim concept, progresul social:"Nefiind democrat, nu mă voi pune în slujba democraţiei. Dar aş voi să pun democraţia în slujba poporului", în "Le grand homme.Origine et fin de la civilisation, Paris, Stock, 1903.
                 Vorbind în faţa intelectualilor ruşi din capitala Franţei, Brandes spune despre "modelul danez" de organizare socială: "In Danemarca, nevoia de instrucţie este atât de arzătoare încât, la o populaţie de două milioane de suflete, o revistă populară, pur ştiinţifică însă, a avut într-un an optzeci de mii de abonaţi. Agricultura noastră este printre cele mai dezvoltate, lăptăriile noastre sunt superioare celor din alte ţări. In Danemarca, acum şaizeci de ani s-a fondat prima universitate pentru ţărani... Două treimi din membrii Camerei noastre (Folkething) sunt ţărani.(...) oricât de rău ar funcţiona justiţia la noi, de treizeci de ani încoace  nu s-au luat decizii pe cale pur administrativă."(op.cit., pag.47-48)

                Brandes este departe de a fi unul dintre apologeţii modelului danez. Vorbind unor tineri adepţi ai democraţiei si ai dreptăţii sociale, spune: "... la noi, democraţia găseşte că răspândirea culturii este mai importantă decât progresele ştiinţei...s-a dezvoltat o animozitate foarte pronunţată, foarte primejdioasă, a celor de la ţară împotriva capitalei..."(pag.49).

              Criticul, partizan al unei societăţi daneze democratice, într-o scrisoare către Gosse,  scrie: "Este imposibil de stabilit dacă dreapta sau stânga arată mai mult spirit reacţionar în chestiunile intelectuale, căci dreapta minte mai mult  iar stânga mai periculos." Deficienţele vieţii politice daneze îl fac sa mediteze o vreme la un exil voluntar.

             Modelul danez încurajează dominaţia micilor gospodării ţărăneşti, model copiat de Norvegia, Olanda şi multe ţări occidentale. Danemarca este, după expresia lui Lenin (e bine să ştim şi acest lucru!) - "ţara ideală a narodnicilor", modelul economic danez fiind analizat cu însufleţire în mişcarea socialistă de la începutul secolului trecut.

             Un reproş important pe care Brandes îl face sistemului social danez este dezinteresul pentru progresul social.

             Pe lângă  Biblioteca Regală din Copenhaga, încă din 1912 s-au înfiinţat Arhivele Brandes, întregite la moartea criticului, în 1927, cu un fond masiv de scrisori.

                                         
                                                               *

            Un dicton apărut probabil în secolul trecut, dar care îşi găseşte si astăzi justificarea, spune: "A bea un pahar de bere în Danemarca înseamnă a face cultură."


              In Danemarca există, de pildă, arhitecţi care coordonează până în amănunt elementele unor străzi ,cum ar fi culoarea perdelelor vizibile la exterior.



             "Generaţia tânără, a spus Kaj Munk, nu merge la teatru pentru a asculta anumite piese gentile şi decente. Pofta sa de viaţă este prea puţin stăpânită... Tineretul cere ca arta sa fie în centrul preocupărilor lumii, altfel el se întoarce câscând."
                                                               *

             "... Aceasta e nenorocirea Danemarcei - sau mai degrabă pedeapsa ei, (...) un popor care are drept conştiinţă naţională doar bârfa străzii, un popor care idolatrizează doar nulitatea de a fi nul, un popor în care  mucoşii de pe băncile şcolii fac pe judecătorii, un popor în care partea celor ce-ar trebui sa guverneze e frica, iar a celor ce-ar trebui sa se supună e insolenţa, un popor căruia fiecare zi îi aduce o dovadă mai mult că nu există nici un fel de moralitate publică în ţară - un popor care trebuie salvat sau de un tiran sau de câţiva martiri." o spune S. Kierkegaard în textele sale. Danemarca, pe care Kierkegaard o numea "un biet târguşor" într-o lume de pasiuni obosite.

                                                                *

             Dar Hamlet înseamnă şi Danemarca cea de odinioară, un ev mediu foarte îndepărtat, pe jumătate barbar, copilăros şi cumplit, o ţară cu legende şi fapte supranaturale, cu regi cu barbă de omăt, înveşmântaţi în blănuri.(Jules Lemaitre,  despre danezul cel mai celebru, Hamlet)

25 ian.2011

De suflet...

                   Cine suntem de fapt? Care este adevărata faţă a sufletului nostru?

                   După cum scriam într-un articol de anul trecut, pentru a rezista în continuare în faţa atâtor provocări specifice societăţii contemporane, avem nevoie de Tolstoi, Shakespeare, Eminescu, Arghezi şi, uneori, de ce nu, de Părintele Anania.

                         


                   L-am cunoscut cu ani în urmă citind "Rotonda plopilor aprinşi". Mi-a plăcut dintr-un început titlul. Apoi, citind în continuare, am fost plăcut impresionata de sensibilitatea părintelui. E drept, în fotografie, îl "vedeam " ţinând într-o mână crucea şi în cealaltă sabia. Mi se părea prea hotărât, un justiţiar pornit într-o acţiune cu toate forţele. Poate, un justiţiar, dar în alt fel, puţin mai neobişnuit, mai spiritualizat. Da, părintele Anania are multă sensibilitate, dar şi zidul de apărare al sufletului este pe măsură. De fapt, în  unele imagini  ale Părintelui Patriarh Daniel, tot asta vezi, un  războinic. După ce l-am cunoscut din scris, îi pot ierta multe "abateri" ca să zic aşa, după acuzele aduse astăzi de unii. Toţi cei de o vârstă apropiată cu părintele au scuza că în perioada lor de afirmare au fost determinaţi de o situaţie sau alta sa facă unele compromisuri. Si astăzi, acum, câţi dintre semenii noştri nu fac traseism politic şi multe alte "năzdrăvănii"?

                 Ce ne spune, cu simplitate, în Cuvântul înainte la "Rotondă"( şi dacă un scriitor nu este sincer se simte imediat, acela nu e scriitor): "Singurătatea mea este aceea a luminişului străjuit de lujere înalte, opt şi mai multe de opt, cu frunza veşnic foşnitoare.(...) Amintirea e rugul cel nemistuit al omului răzleţ.  (...) La lumina lor am scris această carte."

                Privind în urmă, nu ştiu să spun care dintre "aducerile aminte" ale părintelui m-au fermecat mai mult. Aş pune, totuşi pe primele locuri pe Arghezi şi Voiculescu. Poeţi ce mi-au plăcut întotdeauna, de fapt, citindu-i şi recitindu-i uneori, mă simţeam strivită, simţeam că se micşorează camera şi că eu nu am ce căuta acolo unde "sunt" ei.  In felul meu de a simţi lumea, gândesc şi simt în "proză". Făra a comite o blasfemie, de multe ori am simţit că Arghezi, în unele poezii, îl depăşeşte pe Eminescu. (Depăşeşte - ce barbarie din partea mea! N-am găsit pe moment altceva, fiind bruiată de huiduielile arătate la tv,  adresate lui Băsescu la aniversarea Unirii).

              Cu totul altfel am gândit aceste câteva rânduri, dar pentru că nu mi-am făcut un plan pe hârtie cu creionul, ci scriind direct pe calculator, m-am risipit.  Sfintele notiţe scrise de mână pe hârtie!
              S-au dus toate ideile mele, rămân la Realitatea tv cu Andreea Creţulescu să dezbatem problemele noastre cotidiene dureroase: pensii micşorate, preţuri mărite, politicieni corupţi, şi, mai ales, îndepărtarea comandantului suprem, Băsescu.
              Pe altădată!

Stiaţi că...

                                            Lame de pază


                                  Pentru a-şi păzi turmele, fermierii din America de Nord folosesc lamele. Potrivit ziarului canadian The Globe and Mail, lamele "au o afinitate deosebită faţă de animalele lângă care îşi petrec timpul." Ele îşi păzesc turma într-un mod surprinzător, emit semnale de alarmă, mânând oile, alungând intruşii şi lovind cu copita animalele de pradă. Unii fermieri chiar preferă lamele câinilor de pază deoarece sunt destul de ieftine şi uşor de întreţinut. In plus, spune ziarul, "cum lamele pasc şi dorm laolaltă cu oile, îngrijirea lor nu presupune cheltuieli suplimentare - iar lamele trăiesc puţin mai mult decât cele mai cunoscute rase de câini de pază." Unul din fermierii care este proprietar de lame pentru pază, povesteşte: "Nu te costă nimic" şi "nu latră."

Stiaţi că...

                               Pubertate timpurie



    "Perioada de pubertate începe şi mai devreme" , se spune în ziarul german Berliner Zeitung. Nu mai este un lucru neobişnuit ca perioada de copilărie să se sfârşească, cel puţin  din punct de vedere biologic, când copiii ajung la vârsta de 10 - 12 ani sau chiar mai devreme. Cercetătorii de pretutindeni au remarcat această tendinţă, însă nu sunt siguri în privinţa cauzelor. Unii presupun că ele s-ar datora unei alimentaţii mai bune şi scăderii numărului de boli infecţioase. Alţii dau vina pe substanţele toxice din mediu, mai ales pe acelea care imită efectele estrogenului, hormonul feminin. Oricare ar fi cauza, maturitatea sexuală timpurie poate duce la activitate sexuală timpurie. "De multe ori,  de la joaca în nisip până la primul contact sexual nu trec decât câţiva ani", se afirmă în ziar.

Stiaţi că...

                    O fire irascibilă te poate ucide


"Cei cu o fire irascibilă sunt mai predispuşi la accident vascular cerebral decât alţii",  remarcă ziarul spaniol Diario Medico. De mult timp medicii au asociat comportamentul agresiv cu creşterea riscului de a face o boală coronariană. Cercetări recente au demonstrat că un astfel de comportament creşte şi riscul apariţiei accidentului vascular cerebral. Intr-un studiu efectuat asupra a 14 000 de adulţi, s-a demonstrat că riscul apariţiei AVC era de trei ori mai mare în cazul  persoanelor sub 60 de ani care aveau o fire irascibilă. 
                            Din ce cauză?
                            Se pare că irascibilitatea poate provoca o "creştere semnificativă " a tensiunii arteriale şi a substanţelor de coagulare a sângelui, precum  şi o vasoconstricţie, ceea ce, "în timp, poate afecta circulaţia sângelui la nivelul creierului", aflăm tot din relatarea din ziarul spaniol.

Căsătoria, o legătură permanentă?

              


Relaţiile interumane mai sunt ele o mângâiere, ziua nunţii mai este oare acea poveste de basm la care visează toate fetele?

In Europa, o femeie din cinci  este bătută într-un moment al vieţii de soţul sau concubinul ei, declara A. Diamantopoulou, comisar european pentru relaţii sociale, înca din anul 2002. La  Conferinţa ministerială pe tema "Violenţa împotriva femeilor", ţinută în Spania, doamna Diamantopoulou a făcut următoarea remarcă: "In general, femeile între 15 şi 44 de ani ajung să fie mutilate sau ucise mai degrabă din cauza comportamentului violent al soţului decât din cauza malariei, a cancerului,  a accidentelor rutiere sau a  războiului."

                     In Marea Britanie, "la fiecare trei zile, o femeie moare din cauza violenţei în familie", iar în Irlanda, mai bine de jumătate din femeile ucise au fost omorâte de soţii lor sau de parteneri."

                    Si în Austria, spune cotidianul Le Monde, "jumătate din numărul cazurilor de divorţ au la bază plângerile soţiilor care îşi acuză soţii de tratament extrem de dur."

                   Unele state din Europa acordă multă atenţie si, totodată, suficiente avantaje materiale familiilor monoparentale. Violenţa conjugală ce distruge  sufletul copiilor justifică raţionamentul pentru care state din UE, mai ales  cele la care privim cu admiraţie încurajează şi protejează familiile monoparentale.

                  In România mai există, oare, violenţă conjugală?

                  Eu una, nu cred, ar fi un vis urât!