Se poate şi aşa? Nu!
Am citit astăzi pe blogul unui absolvent la Litere, e drept cursuri ID, dar filolog (totuşi!), despre
"apreciere negativă" ! Ce să spun? M-a dezamăgit! De ce? Păi, dacă
apreciere = laudă, preţuire, stimă, seamă (reg.), preţuială (Mold.), baftă (înv.fam.), credit (fig.), recunoaşterea, preţuirea cuiva pentru calitătile sau valorile sale - cum se poate face o apreciere negativă? Putem spune: o caracterizare negativă.
Aprecierea (din fr.
apprecier ) este o noţiune pozitivă, iar
negativ este... o noţiune negativă. Lărgind puţin explicaţia - a deprecia (din fr.
deprecier) = a strica (referitor la un preţ anume (calitativ), devalorizare a unei monede = a-şi reduce valoarea, o subapreciere.
O
"apreciere negativă" este la fel cu a spune "
calităti negative" !
Calitate
este o caracteristică de obicei pozitivă a unei persoane sau a unui lucru.
Se întâlneşte des în mass-media o exprimare mai puţin elegantă: exemplu - "
apariţia lui Jennifer Lopez" când această Jennifer este, totuşi, de genul feminin, chiar dacă nu este româncă. Un jurnalist talentat ar găsi o altă exprimare, mult mai potrivită (de exemplu: apariţia cântăreţei Jennifer..).
Sau "
terenul lui Dinamo" !? Cine este acest Dinamo? E băiat, am inţeles! Si-atunci, este aşa de greu să se spună: "terenul echipei Dinamo" sau "terenul clubului Dinamo"?
Iar folosirea unor cuvinte ca
acum/acuma, acuş/acuşa, aici/aicişa dau uneori culoare unui text, dar nu se admite folosirea lor nesupravegheată.
Calităţile profesorilor cu toate aprecierile obţinute în timpul şcolii ne ajută în realizările ulterioare? Sau nu?
Ploieşti, 3 decembrie 2011
