stiri pe scurt

Pact fiscal

Irlanda anunţă un referendum surpriză

             Guvernul irlandez a anunţat în mod surprinzător, pe 28 februarie, că va organiza un referendum referitor la noul Pact fiscal european. În ciuda unui context de recesiune profundă, un şomaj masiv şi o creştere a resentimentelor împotriva UE, presa irlandeză consideră că nu există nicio altă alternativă decât cea a votului favorabil.

 More: Presseuro The Irish Times, Irish Examiner, Irish Independent

                                                                                    

  Germania se plânge de enervantul referendum irlandez 

Der Spiegel  Hamburg

More: Presseurop                                                                        

                                                                          ***      ***

                                              

• Germania

  În pielea unui grec

  Cum ar fi viaţa unui funcţionar german obişnuit dacă Republica federală ar fi obligată să urmeze aceeaşi cură draconică de austeritate pe care o impune în momentul de faţă Greciei? Cu ajutorul câtorva experţi, revista Cicero încearcă să-şi imagineze acest scenariu.
  Cicero Berlín 
  More: Presseurop

•                                             ***     ***

• Grecia

  O ţară irecuperabilă. De 150 de ani

  Ciuruită de datorii, ţinută la suprafaţă doar cu sprijinul puterilor europene, handicapată de o administraţie ineficace: acest diagnostic nemilos a fost stabilit de către francezul Edmond About... în 1858. Un text care circulă astăzi în Europa. 
   
  Frankfurter Allgemeine Zeitung Frankfurt 
  More: Presseurop 
                                                                                           ***     ***
   
  România

  Legea lustrației vine cu 22 de ani prea târziu

  La mai bine de două decenii după căderea regimului lui Nicolae Ceaușescu, deputații au adoptat, pe 28 februarie, Legea lustrației. Textul, care vizează persoane care […]
   
  More: Presseurop   Evenimentul zilei 
   
                                                                                              

un weekend la "Muzeul de la şosea"

Dr. Grigore Antipa – inventatorul dioramelor, zoologul, expediţionarul, sociologul

             

  Dr. Grigore Antipa, inventatorul  dioramelor, zoologul, expediţionarul, sociologul, fondatorul scolii româneşti de hidrobiologie şi ecologie acvatica, dar si intemeietorul muzeului ce-i poartă numele

                         

        Muzeul Naţional de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” invită publicul Sâmbătă, 3 Martie, începând cu orele 11.00, la o noua întâlnire din cadrul programului „La Antipa, în spatele uşilor închise”.
.

      Muzeul Naţional de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” invită publicul sâmbătă, 3 martie, începând cu orele 11.00, la o noua întâlnire din cadrul programului „La Antipa, în spatele uşilor închise”.

      Împreună ne vom întoarce înapoi în timp, printre amintirile legate de dr. Grigore Antipa – inventatorul dioramelor, zoologul, expediţionarul, sociologul, fondatorul şcolii româneşti de hidrobiologie şi ecologie acvatică, dar şi întemeietorul „Muzeului de la Şosea” care, astăzi, îi poartă numele. Pentru toţi cei pentru care Muzeul „Antipa” înseamnă mai mult decât exponate, dr. Iorgu Petrescu va desfereca uşile arhivelor şi ale colecţiilor ştiinţifice unde, de mai bine de 100 de ani, odihnesc fotografii, scrisori, însemnări şi diplome, dar şi peşti şi nevertebrate din Marea Neagră.

More: rfi romania

Moare Zeiţa chefurilor nocturne...

Ora închiderii pentru cultura barului 

"The pub" (barul), pe vremuri principala atracţie în Irlanda, cunoaşte un declin abrupt: îşi închid porţile câte unul la fiecare două zile. Şi nu este vorba doar de o recesiune lungă şi profundă, ci de asemenea şi de o schimbare culturală, relatează The Irish Times. Extrase.

Paul Cullen

                Cu nu multă vreme în urmă, întreaga societate era tributară barului. Aniversări, botezuri sau pomeni sfârşeau în cele din urmă în interiorul său întunecat. Familiile îşi trimiteau reprezentanţi pentru a-i aduce acasă pe băutorii care nu mai vroiau să plece.

               Cei care se trezeau dis-de-dimineaţă se întâlneau la o halbă, în drum spre lucru, cu cei care îşi petrecuseară noaptea acolo. Oamenii se lăudau că şi-au petrecut nopţile închişi în camere mici şi întunecate, lângă nişte distribuitoare de bere.

               Acum, barurile se închid în ritmul de unu la fiecare două zile, sunt peste 1 100 din 2005 şi până acum. Declinul lor a fost adesea citat ca fiind un exemplu de regres al ruralităţii, dar barurile din toate zonele şi de toate tipurile îşi închid porţile.

           "Se pare că asistăm la o schimbare fundamentală a modului de trai", spune Mary Lambkin, profesor de marketing la Universitatea din Dublin. "Pe măsură ce oamenii se îmbogăţesc şi devin mai sofisticaţi, nu mai sunt dispuşi să stea într-un bar murdar. Tinerii, în special, îşi doresc să se poată întâlni în locuri mai noi, mai luminoase, mai moderne."

            Deşi recunoaşte importanţa barurilor tradiţionale din perspectiva turismului precum şi existenţa unor baruri bune, ea continuă să le critice. "Mai sunt în continuare baruri nesemnificative care nu ies cu nimic în evidenţă. Multe dintre acestea, cu interioarele lor întunecate şi sordide, şi tejghelele lor murdare, par că nu au fost renovate din 1954. Aceste localuri nu vor supravieţui recesiunii şi probabil că nici nu merită să supravieţuiască.

           "A devenit o activitate cu timp parţial, un pic precum agricultura acum aproape 20 de ani. Unele baruri nu deschid înainte de opt seara, sau până miercurea.", spune Padraig Cribben, directorul general al Federaţiei de cin din Irlanda.

Geraldine Lynch, a doua generaţie de patroni ai barului The Cuckoo’s Nest (Cuibul cucului) din Tallaght, a văzut cum cifra de afaceri din timpul săptămânii a scăzut cu două treimi din cauza recesiunii şi a altor factori. Apoi s-a întâmplat ceva alarmant; sfârşiturile de săptămână au început să se diminueze. "Pe vremea mea, week-end-ul începea joi seara, dar recesiunea a tăiat această zi", declară ea. "Apoi a început să dispară şi vinerea. Oamenii au încetat să mai vină aici după serviciu, sau veneau doar pentru un pahar şi apoi plecau."

 

        "Această trăsătură caracteristică irlandezilor, sociabilitatea, este pe cale de a dispărea progresiv. Oamenii nu mai au aceleaşi obiceiuri sociale ca şi înainte.", spune Colman Byrne, fost proprietar al unui bar din Ballaghaderreen, regiunea Roscommon.

         Conform unui studiu comandat de către Drinks Industry Group Ireland (Organizaţia pentru industria băuturilor din Irlanda), cu un deceniu în urmă, pănă la 80% din băuturi erau vândute în cadrul localurilor comerciale (baruri şi alte locaţii); astăzi, acest tip de consum reprezintă mai puţin de jumătate din vânzări.

          Deci, în timp ce barul era pe vremuri o instituţie bine împământenită, cu un rol central în cadrul comunităţii, la ora actuală şi-a pierdut scopul.

Excesul de alcool şochează ţara

Conform unui raport recent al Departamentului Sănătăţii, "un irlandez adult obişnuit bea echivalentul unei sticle de vodcă pe săptămână, sau dă pe gât 482 de halbe de bere pe an", scrie Irish Independent.
Excesul de alcool cauzează 88 de decese pe lună şi sporeşte posibilitatea declanşării a 60 de boli, se afirmă în raportul care a lansat o dezbatere majoră în Irlanda, cu atât mai mult cu cât acestea costă statul deja strâmtorat de bani 1,2 miliarde pe an. Unul dintre primii editorialişti care a abordat acest subiect a fost John Waters de la The Irish Times.

Când străinii îmi cer să explic de ce poporul irlandez nu s-a revoltat împotriva poverii nedrepte şi de neînţeles care le-a fost pusă pe umeri, le spun să arunce o privire la statisticile pe tema consumului de alcool. Alcoolul joacă rolul unui instrument foarte eficient de coeziune socială artificială. Este principalul motiv pentru care oamenii nu coboară în stradă sau nu smulg din balamale porţile clădirilor guvernului.

 Articol integral in The Irish Times
Preluare : www.presseurope.eu/ro

 

O surprinzătoare descoperire

Descoperirea care zdruncină din temelii Vaticanul. Papa, speriat de moarte de schimbarea pe care ar putea să o aducă această carte 

              O Biblie veche de 1.500 de ani găsită în Turcia agită spiritele atât la Vatican, cât şi în lumea musulmană. Este vorba despre un document în aramaică, limba lui Iisus, scris cu litere aurite, pe file din piele. 

                     Existenţa cărţii a fost anunţată zilele trecute, dar documentul era păstrat de turci, în mare secret, de acum 12 ani, când a fost confiscat de la nişte contrabandişti. 

                    Vaticanul a cerut oficial ca experţii săi să consulte noua Biblie. 

                   Ar putea conţine informaţii care ar zgudui Biserica Catolică. Se spune că în Biblia din Turcia scrie că Iisus ar fi prevestit venirea profetului Mohamed.

 

Foto: nationalturk.com

 

Oare, ce-l sperie "de moarte" pe Papă? 

 

Sursa:www.antena3.ro

business stiri

Parlamentarii chinezi miliardari îi fac pe cei americani să pară săraci lipiți

             Averea celor mai bogați 70 de de parlamentari ai Chinei a crescut anul trecut cu o sumă totală mai mare decât averea combinată a tuturor celor 535 de parlamentari americani, a președintelui SUA și a membrilor cabinetului său și a celor nouă judecători membri ai Curții Supreme americane.

              Averea totală netă a celor mai bogați 70 de delegați la Congresul Național al Poporului Chinez (CNPC), care-și va deschide sesiunea anuală pe 5 martie, a crescut în 2011 cu 11,5 miliarde de dolari față de 2010, atingând suma de 565,8 miliarde de yuani (89,8 miliarde de dolari), conform informațiilor publicate în raportul Hurun care urmărește evoluția situației financiare a miliardarilor chinezi, citat de agenția de știri Bloomberg. Această cifră depășește cu mult averea totală de 7,5 miliarde de dolari deținută de toți cei 660 de înalți oficiali ai Statelor Unite.

Citeşte mai multe despre cei mai bogaţi chinezi, pe Forbes.ro

                         Dezechilibre puternice

                 Creșterea enormă a venitului delegaților membrilor CNPC reflectă dezechilibrele puternice ale creșterii economice din China, unde venitul anual mediu pe cap de locuitor în 2010 era de 2.425 de dolari, sub cel din Republica Belarus și doar o fracțiune din cel de 37.527 dolari cât reprezintă venitul anual mediu pe cap de locuitor din Statele Unite. Acest dezechilibru ilustrează provocările cu care se va confrunta noua generație de lideri chinezi, care va fi numită anul acesta, în a domoli nemulțumirile sociale alimentate de corupție și exproprieri ilegale.
Citește și despre dilema consumatorilor de lux din China: Vuitton sau Shiang Xia
                 „Este extraordinar să vedem un grad atât de înalt de amestec între politică și avere”, a declarat Kenneth Lieberthal director al Centrului „John L. Thornton” pentru China în cadrul think-tankului Brookings Institution din Washington D.C. „Acest lucru oferă, în mod cert justificare numeroaselor plângeri despre inegalitatea veniturilor în această țară”.
Citeşte mai multe despre dezechilibrele "miracolului chinezesc" pe Forbes.ro

                             Cei mai puternici și cei mai bogați

                   Congresul Național al Poporului Chinez, a cărui reuniune anuală va dura o săptămână și jumătate, este din punct de vedere legal principala instituție guvernamentală a Chinei. Cu toate că această instituție legislativă care întrunește în jur de 3.000 de membri este considerată ca având foarte puțină putere reală, membrii acesteia sunt printre cei mai puternici și bogați politicieni și directori executivi, care dețin controlul politic absolut în provinciile lor și care pot respinge orice propunere legislativă, precum cea de a impune o taxă pe proprietate la nivel național.

                     „CNPC nu este tocmai un centru de putere, dar calitatea de membru îți oferă posibilitatea de a influența sistemul politic”, a declarat Lieberthal.

                       Hurun, un trust de presă cu sediul în Shanghai și care este destinat, în special, clasei înstărite și avute, folosește informațiile publice oferite de corporații pentru a alcătui un top anual al celor mai bogați oameni din China. Odată alcătuit, acest top este comparat cu lista membrilor CNPC.

                       Zong Quinghou, președintele companiei producătoare de băuturi Hangzhou Wahaha Group și cel de-al doilea om ca avere din China, cu o avere estimată la 68 miliarde de yuani (10,8 miliarde de dolari) este membru al CNPC, alături de Wu Yajun, președinta Longfor Proprieties Co, care deține o avere totală de 42 de miliarde de yuani (6,66 miliarde de dolari), conform raportului Hurun.
Află mai multe în legătură cu motivele pentru care China și nu Statele Unite este țara cu cei mai bogați politicieni pe Forbes.ro

Dacă n-ar fi trist, ar fi comic! ....

Sursa: adevarul.ro

stiri

Ce să mai facem cu banii?

Harta preţurilor la benzină în UE exprimate în "plinuri" cumpărate din salariul minim garantat. Care este diferenţa dintre angajaţii români şi cei din Ungaria sau din Luxemburg

 

ÎN ROMÂNIA din 2009 şi până în prezent...

         În ciuda faptului că preţul benzinei, la pompă, în România este cel mai scăzut din întreaga Uniune Europeană (UE), lunar, un angajat român poate să îşi alimenteze maşina, din salariul minim garantat de către stat, cu doar aproape trei plinuri de benzină, fapt care ne plasează pe penultimul loc în rândul statelor membre ale UE. 

       Preţul mediu al benzinei în România este de circa 1,25 euro pe litru, conform celor mai recente date făcute publice de către Comisia Europeană (CE). Printre statele în care preţul benzinei este unul mai scăzut faţă de media UE se numără şi Bulgaria şi Cipru, unde ea se vinde cu 1,27 euro, respectiv cu 1,28 euro pe litru.

La polul opus, cel mai ridicat preţ al benzinei se înregistrează în Italia, unde un litru costă, în medie, 1,75 de euro. Italia este urmată în top de state precum Grecia şi Olanda, unde litrul de benzină costă 1,74 de euro, respectiv 1,73 de euro pe litru.

        În ciuda faptului că litrul de benzină costă doar 1,25 euro în România, atunci când vine vorba despre cât de multe "plinuri de benzină" poate face un român din banii de salariu, România se clasează pe penultimul loc al topului, depăşind doar Bulgaria. Dintr-un salariu minim garantat de către stat, de 162 de euro, un român poate cumpăra puţin peste trei plinuri de benzină într-o lună, dacă luăm în considerare un "plin" de 40 de litri de benzină. 

       Câte plinuri poţi să cumperi în UE în funcţie de salariul minim net şi de preţul benzinei din fiecare stat în parte (click pentru a mări)

Notă: Pe hartă apar doar 20 dintre cele 27 de state membre ale UE, pentru ca acestea să poată fi corelate cu cele mai recente date Eurostat, Biroul de Statistică al UE, cu privire la salariul minim garantat primit lunar de către angajaţii din Europa.


Sursă infografic: gândul.info .Notă: Cifrele au fost rotunjite, în plus sau în minus, în funcţie de fiecare caz în parte.

        Lituanienii se află pe penultimul loc al acestui clasament, cu doar patru plinuri de benzină ce pot fi cumpărate lunar dintr-un salariu minim net garantat, ei fiind urmaţi de către estonieni, de către letoni, de către cehi şi de către vecinii unguri, care nu pot cumpăra nici ei mai mult de cinci litri de benzină din salariul lor minim garantat lunar care variază între 232 şi 327 de euro.
         La polul opus, cei care locuiesc în Luxemburg pot alimenta lunar o maşină cu cele mai multe plinuri de benzină, mai exact pot face 33 de plinuri, având în vedere faptul că salariul lor minim garantat lunar este de 1.801 euro. Ei sunt urmaţi în top de către irlandezi, care îşi pot alimenta maşinile cu 25 de plinuri de benzină în fiecare lună şi de către belgieni şi francezi, care pot face, la rândul lor, circa 22 de plinuri de benzină lunar.
        În cazul Greciei, care a primit recent acordul miniştrilor de finanţe ai zonei euro pentru cel de-al doilea plan de salvare de la faliment, angajaţii, care câştigă lunar un salariu minim garantat de 877 de euro, pot face 13 plinuri de benzină a câte 40 de litri fiecare. În schimbul salvării statului elen de la faliment, oficialii de la Atena s-au angajat să reducă însă salariul minim garantat la 750 de euro.

                           În 2012 benzina s-a scumpit în România cu 4,2%, iar motorina cu 3%

             De la începutul anului 2012 şi până în prezent, preţul benzinei a crescut în România cu 4,2%, la fel ca cel al motorinei, la nivelul UE majorarea medie fiind de 4,7% la sortimentul de benzină Euro 95 şi de 4% la Euro Diesel 95 potrivit datelor remise gândul de către Andreea Paul, consilier de stat al premierului.

             Cea mai recentă scumpire a avut loc vineri, când Rompetrol a scumpit benzina cu 16 bani pe litru şi motorina cu 12 bani pe litru. Joi, benzina s-a scumpit cu 12 bani pe litru şi motorina s-a scumpit cu 9 bani pe litru şi în cazul staţiilor de alimentare ale grupului Petrom, după ce cu doar o zi în urmă, reprezentanţii companiei anunţaseră că au înregistrat în 2011, un profit de 877 de milioane de euro, cel mai mare câştig obţinut până acum de o companie din România.

              La nivelul UE, în 2012, preţul mediu de vânzare a benzinei a înregistrat o scădere de 2,2%, în timp ce în cazul motorinei el a rămas neschimbat.

                   Din 2009 şi până în prezent preţul benzinei a crescut cu 93%, iar cel al motorinei 60%

              De la începutul anului 2009 şi până la data de 24 februarie 2012, în România, preţul benzinei la pompă a crescut de la 0,66 euro pe litru la 1,28 euro pe litru, mai exact cu 93%, mult peste majorarea medie la nivelul UE, de 60%. În cazul motorinei, în aceeaşi perioadă, preţul mediu a fost majorat cu 68%, ajungând de la 0,79 euro pe litru la 1,32 euro pe litru. La nivelul UE majorarea medie a fost de 55%.

Sursa: gândul.info

stiri

HARTA SALARIILOR MINIME garantate în UE. Ce diferenţe sunt între România şi Bulgaria sau Ungaria   şi nu numai...

FOTO:Wikimedia Commons

         Angajaţii din România au un salariu minim garantat de 162 de euro pe lună, ceea ce îi plasează pe penultimul loc al unui astfel de clasament, în faţa vecinilor bulgari care au un salariu minim lunar de 138 de euro, conform datelor oficiale ale Biroului de Statistică al UE, Eurostat.

          Cel mai mare salariu minim lunar acordat în Europa este cel garantat, prin lege, salariaţilor din Luxemburg, respectiv de 1.801 euro, adică de 11 ori mai mare decât cel din România. În Ungaria, salariul minim garantat lunar este de 296 de euro. Statisticile Eurostat se referă însă la doar 20 dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. 

         În cazul Greciei, salariul minim garantat lunar este de 877 de euro. Guvernul de la Atena s-a angajat însă să îl reducă la 750 de euro pe lună, măsură care face parte din programul de austeritate impus de FMI-BCE-UE, în schimbul salvării statului elen de la faliment. 

 
Harta salariilor minime garantate în UE (Click pentru a mări)

Sursă hartă: Eurostat

 Preluare : gândul.info

stiri

          bulgarii ne-o iau înainte

Romania ramane in urma Bulgariei in ceea ce priveste convergenta la Uniunea Europeana, in contextul in care produsul intern brut per capita ajustat cu puterea de cumparare creste mai incet, dupa cum arata o analiza realizata de Wall-Street.ro. Afla cat de in fata vor fi bulgarii pana in 2017.

        Potrivit datelor FMI, ritmul de crestere a PIB per capita, ajustat cu paritatea puterii de cumparare (PPP), a crescut in Bulgaria in medie cu 7,4% in perioada 2000-2010, de la 6.266 dolari la sfarsitul lui 2000, la 12.851 dolari in 2010.

         Prin comparatie, Romania a crescut cu doar 6,8% in perioada similara, de la 6.099 dolari (2000 - cand eram peste Bulgaria), la 11.860 dolari (2010).

         Daca ar fi sa se pastreze un ritm similar al avansului, desi factorul de crestere a inclus si anii de criza, Bulgaria va ajunge in 2017, adica in sase ani la un PIB per capita ajustat la puterea de cumparare de 21.182 dolari.

        Astfel, PIB per capita in cazul Bulgariei va creste cu aproape 75% in zece ani (2007-2017), ceea ce indica ca standardele de viata ale bulgarilor se vor imbunatati simtitor, cu toate ca economia mondiala a trecut peste o recesiune severa.

        In schimb, proiectia facuta de Wall-Street.ro in cazul Romaniei arata o crestere de circa 63% in zece ani, ceea ce inseamna ca vecinii nostri de la sud de Dunare fac pasi mult mai mari spre convergenta.

Romania ar putea sa aiba in 2017 un PIB per capita ajustat cu puterea de cumparare de 18.797 dolari. 

        Graficul de mai jos arata cum economia romaneasca va performa mult mai slab decat cea a Bulgariei, lucru care se vede din panta mult mai putin abrupta.

        "Este surprinzator ca Bulgaria are un PIB per capital ajustat cu puterea de cumparare mai mare decat al Romaniei. Cred ca Bulgaria accelereaza mai puternic decat Romania, din cauza ca noi am pierdut mult in ceea ce priveste potentialul de crestere in ultimii ani de criza", a spus, pentru Wall-Street.ro, analistul Florin Citu.
      Daca ar fi sa ne imbatam cu apa rece, am spune ca de fapt cifrele de PIB per capita sunt subevaluate, intrucat nu tin cont de datele de la recensamant, care au aratat ca Romania are cu 2,6 milioane mai putini locuitori. Astfel, indicatorul PIB per capita va fi inflatat.

      Dar, daca ne uitam la vecinii bulgari, vedem ca si ei au inregistrat o scadere a populatiei, potrivit datelor centralizate la 1 februarie 2011. Daca in cazul Romaniei, scaderea populatiei a fost de 12%, Bulgaria a pierdut doar 7%, de la circa 7,93 milioane locuitori in 2001, la 7,36 milioane in 2011.

      Mai mult, pe termen lung, o scadere a populatiei atat de dramatica, precum in cazul Romaniei, va frana si mai mult cresterea economica.

               Bulgaria se apropie mai repede de Germania

      Daca in cazul Bulgariei vorbim de o proiectie de crestere a PIB per capita de 7,4% pe an, Germania, cea mai mare economie a UE, ar putea sa creasca pana in 2017 in medie cu 3,1%.

      Ritmul este bun pentru o economie dezvoltata si ne arata ca, in ceea ce priveste convergenta, avem o mare problema: acceleram mult mai incet decat Bulgaria. Practic, viteza de convergenta este mai mica in cazul tarii noastre.

Daca in 2000 Germania avea un PIB per capita ajustat cu puterea de cumparare de 26.345 dolari, in 2017 acest indicator ar putea atinge 44.618 dolari, ceea inseamna o crestere de 29% pentru perioada 2007-2017.

Preluare: Wall-street.ro

D-ale carnavalului

                               Al cincilea sezon

    Koeln, oraşul celui mai vestit eveniment al vieţii sociale şi religioase, Carnavalul numit şi "Al cincilea sezon", - este pe locul patru după Berlin, Hamburg şi Munchen în landul Renania de Nord-Westfalia din Germania.

Fluviul Rhin face parte din frumuseţile oraşului. Vedere panoramica de pe podul Dentz

    Denumirea oraşului derivă din "Colonia Claudia Ara Agrippinensium" - când Agrippina soţia împaratului roman Claudiu, născuta în regiunea Rhinului,a ridicat această aşezare-colonie la rangul de oraş.

Oraşul Koeln în anul 1531, gravură în lemn de Anton von Worms

    Carnavalul din Koeln începe pe  11 noiembrie, orele 11,11 în Alter Markt (Piaţa Veche) şi durează până la Aschermittwoch (Miercurea Cenuşii, adică începutul postului Paştelui).

   In tot acest timp au loc baluri costumate şi festivităţi caracterizate printr-un umor gros şi satire, în special la adresa personalităţilor politice. 

   Momentul culminant îl constituie parada Rosenmontag (Lunea Trandafirilor, lunea dinaintea zilei de Aschermittwoch), paradă cu multe care alegorice, muzică şi costume originale.

     Cu excepţia medicilor şi poliţiştilor, puţini oameni lucrează în aceste câteva zile nebune de carnaval: toţi sunt pe străzi sau pub-uri.

     Pe 11 noiembrie, ora 11,11 se întrunesc reprezentanţii oraşului şi ai comunităţilor în şedinta de alegere a Prinţului Carnavalului.

     Carnavalul începe joi,  Altweitberfastnach (Joia babelor) când femeile asaltează primăria şi astfel începe carnavalul. In "joia babelor" femeilor li se permite totul, au voie sa meargă în oricare instituţie şi totuşi să nu piardă "fericirea femeii". Pot invita, de altfel, pe oricare bărbat la o bere, neadmiţându-se refuz. In acea zi, bărbaţii nu pot refuza, nu se admite un raspuns "nu".

    Vineri şi sâmbătă e mai multă linişte. Sâmbătă e ziua pentru spirite. 

    Duminica e zi pentru copii.

    Cel mai aprins moment este Rosenmontag, când apare Prinţul, Tăranul şi Fecioara în care alegorice şi se atacă spectatorii cu dulciuri si bomboane în cantităţi uriaşe. Ziua următoare, Marţea violetă este liniştită, seara se arde Sperietoarea de paie, un ritual de ispăşire a păcatelor înaintea Postului Mare.

    Carnavalul se termină cu Miercurea cenuşii când oamenii îşi desenează pe frunte unii altora cruci de cenuşă, zi în care se mănâncă peşte.

   Oraşul Koeln este renumit pentru cea mai importanta comunitate de homosexuali din Germania. Koeln este socotit capitala Germaniei pentru comunitatea gay. In timpul carnavalului si nu numai,un punct de întâlnire pentru ei este Hohe Pforte ca şi Friesenplatz unde pot fi vazuti în cele mai deosebite costume. In plus, există o selecţie a grupurilor de tineret pentru acest weekend prelungit, de la organizaţiile de tineret de la nivel local Bearnight până la cele  kinky-fetish tip disco-dans.  Nu este ceva pentru toată lumea!

foto: Wikipedia, Nighttours.com, Acrotour.Moldova

Ce se mai discută în lume...

Guess which part of the proposed US budget is NASA?

Wednesday, February 15, 2012

The New York Times has a page here showing an interactive makeup of President Obama's proposed budget for the upcoming year. The graphic looks like this:

Any guesses which of these circles represents NASA's budget? There are a lot of them but try to think about what size it should end up being compared to the whole.

....



so which one is it?



.....




it is:



this one!

Keep that in mind the next time you see someone make the argument that we shouldn't be exploring space 'because there are so many things we should be fixing at home first with all that money'. Their argument in visual form is as follows.

This Earth-based spending is mostly justified, because it is being spent at home:

and if we could just stop spending money on this:

we would be able to finally, once and for all, really find a solution to the issues we face here on our planet. An exaggeration? Of course. But pray tell, which other circle of similar size receives as much attention and criticism as NASA? $14.1 billion for international security assistance? $13 billion for other? $9.3 billion for risk management agency? Yes, there are always calls for cuts for such agencies. But the grandiose idea that we should cut spending on a single minor agency to 'solve our problems here on Earth' sounds completely ridiculous ("let's cut programs for the Office of Justice so we can solve our problems here on Earth"), and is also just as ridiculous when applied to NASA. 


Aceste cheltuielile sunt în cea mai mare parte justificate.

Şi dacă s-ar putea opri cheltuielile pentru acestea, poate  s-ar găsi o solutie la multe alte probleme cu care ne confruntăm aici pe planeta noastră.


O exagerare? Desigur. Scopul ? Care cerc de  dimensiuni similare se bucură de atenţie şi de analiză la fel de mult ca NASA? 14.01  miliarde dolari  asistenţă pentru securitate internaţională? $ 13  miliarde pentru  altele? $9.3 miliarde pentru agenţia de gestionare a riscurilor? Da, există întotdeauna solicitări pentru reduceri la astfel de agenţii de voluntariat.  Ideea măreaţă că ar trebui să se reducă cheltuielile unei singure agenţii  minore pentru  a "rezolva problemele noastre de aici, pe Pamant", sună complet  ridicol ("să taie Programul pentru Biroul de Justiţie, astfel încât să putem rezolva problemele noastre de aici, pe Pământ"),  este  la fel de ridicol atunci când se aplică la NASA.

Sursă: Page F30

Aşchii de timp

         Amintiri din Croaţia


    Mă lovesc de amintiri, multe totuşi pentru un timp aşa de scurt, daruri primite,  uitate sau nu, ce toate îmi arată cât de deasă, de întunecată, de adâncă e singurătatea.
   Cum am mai spus, de la o vreme amintirile sunt sare pe rană... 
   
  Vacanţa în Croaţia, mi-am dorit-o. Chiar câteva zile şi oriunde în Croaţia, dar preferam să ajung pe ţărmul Adriaticei, să văd pădurile croate oprite la  malul mării de stâncile  ascuţite. Să visez la vremurile când printre stânci se joacă nepăsător Anteros, zeul  grec al dragostei reciproce împreună cu nestatornicul Eros şi  cu satirul Marsyas, frigianul ce fermeca frumoasele copile pământene cu fluierul. Si am ajuns!


   Zelena Laguna, campingul pentru corturi şi rulote din apropierea oraşului Porec din peninsula Istria, este aşezat în trepte, cu multă verdeaţă, pădurea oprindu-se la câţiva metri de mare. Pământul roşu, stâncos, crează impresia unui tablou pictat de maeştri uriaşi.
   Plaja nu e nisipoasă, dimpotrivă plină de pietre şi stânci, ca în imaginea de sus.
   Apa e limpede şi plină de arici de mare, iar  unele locuri mai ferite  ascund mici vietăţi marine. Stâncile din apă ca şi aricii de mare nu-ţi permit să intri în apă fără încălţăminte adecvată.
   In Porec am văzut cedrii mari, bătrâni si gard viu  din lavandă si dafin. Nu  vazusem până atunci.  Parfumul de lavandă se simte în oraş pretutindeni. 

    Influenţa Veneţiei se observă atât în arhitectura oraşului cât şi în celelalte aspecte sociale. Campingul Zelena Laguna este condus de un croat italian, bun organizator ce nu lăsa nimic la voia întâmplării. Turism profitabil făcut cu un management pe măsură. Vacanţele în Croaţia atrage multi nordici: olandezi, danezi, suedezi, norvegieni şi germani din nord şi chiar ruşi. Toţi  cu rulote şi corturi. Vin familii întregi cu copii, bunici, bone, animale de companie.
   

   Ii atrage frumuseţea sălbatică a locurilor, preţurile mult mai convenabile decât în Italia sau Franţa(rata de schimb euro/kuna era în iulie 2010 apropiata de valoarea koroanei daneze în raport cu euro) şi spaţiul generos alocat nudiştilor. Toţi nordicii făceau plajă la nudişti. Mămicile tinere cu copiii după ele ce îşi etalau cu nonşalanţă ceea ce trebuia doar sugerat,  bunicile la fel. Ooo!, bunicile înconjurate de nepoţii ce de multe ori abia le ajungeau până la buric, ofereau  un spectacol tragic.
  Iar bărbaţii, tineri sau mai putin tineri, privindu-i cum se fâţâie de colo-colo îţi tăiau pofta de viaţă sau... ţi-o sporeau!...

    Nu sunt o încuiată, departe de mine gândul acesta, dar încerc să-mi imaginez cu ce amintiri rămân acei copii despre bunicii lor?  Ce loc ocupă în sufletul lor, în amintirile din copilărie  icoana bunicii?
  
    Alte amintiri cu altă ocazie.

"Sfichiuiri tandre şi amărăciuni amabile.."

                             Amintiri din Danemarca

Prima impresie despre Danemarca mi-am facut-o pe aeroportul din Copenhaga nu am putut sa nu recunosc diferenta dintre Amsterdam

si  Copenhaga. Apoi, te impresioneaza culoarea galbena a culturilor de rapita inflorita – era iunie, morile de vânt, curatenia si grija pentru mediu. In mijlocul zilei, nu vedeai oameni pierzând timpul, dimineata era forfota mare cand se pleca la munca, apoi totul se linistea, si parca totul era dirijat de un mecanism ascuns, bine pus la punct.

             Orasele seamana intre ele cu mici diferente. Chiar daca eu nu am vazut cersetori pe strazi sau tigani, am gasit magazine cu marfuri turcesti, chinezesti, influentele est-europene si orientale fiind regasite mai peste tot. Nu am vazut caini vagabonzi, toata lumea isi plimba animalul de companie in lesa, iar pe langa ghena de gunoi nu forfotea nicio pisica, nici caini, nici oameni ai strazii.

Altceva ce m-a surprins placut: nu se fura. Merii ornamentali, tufele de mure ce imbraca uneori micile gradini din fata casei nu sunt jumulite, nu sunt devastate de copii. De fapt, acest comportament civilizat este dictat de teama de amenzi. Danezul este un paracios. Daca stie ca nu e voie sa mergi pe banda biciclistilor sau sa arunci mucul de tigara sau doza de bere si te vede ca nu respecti regulile, imediat pune mana pe telefon si suna la primarie si, culmea, intotdeauna se gaseste un functionar disponibil care vine si te amendeaza. Cu o sanctiune in bani, koroane sau cu zile in folosul societatii.

             Totul este extrem de bine pus la punct, toata lumea stie ce are de facut. Spre exemplu, dimineata la ora 7 veneau muncitorii sa tunda gardul viu ce delimiteaza benzile de mers sau sa ingrijeasca anumite ghivece ornamentale din intretinerea primariei. La ora 9, plecau, iar in urma lor nu ramanea o frunza.

             Ceea ce am mai retinut si mi-a placut, este grija edililor, a primariei pentru anumite nevoi ale oamenilor, in special danezi. Undeva la marginea orasului sunt parcele de aproximativ 140-150 mp unde iti poti amenaja contra unei chirii, o gradinita de flori sau legume, fara gaini sau caini, si o casuta-cabana, toate doar pe timpul verii si, binenteles, cu respectarea unor reguli stricte. Aceste colonii de vara, au administrator, stradute si locurile numerotate. Aproape ca in unele povesti.

             Toti danezii stiu engleza, germana o inteleg dar nu le place, prefera engleza. De ce? Nu stiu! Chiar daca merg mai degraba la bar decat la scoala, toti vorbesc si engleza, aproape ca o a doua limba. Iar pentru strainul ce incearca sa invete daneza e bine sa stie ca aceasta limba este tot asa de grea ca atunci cand incerci sa vorbesti cu un cartof fierbinte in gura. De multe ori, danezii din Copenhaga se inteleg mai greu cu cei din sudul Danemarcei. E diferenta in felul de pronuntie.

 

             Putini sunt cei care au proprietati, de regula stau cu chirie in apartamente frumoase, in functie de familie, de varsta etc. Blocurile sunt inconjurate de spatii verzi, bine ingrijite, spatii de joaca pentru copii, garaje bine amenajate. Intr-o zona cu copii, garaje si circulatie mare de masini am stat pe loc admirand joaca unor iepurasi ce traiau pe sub boscheti, nefiind alergati sau speriati de nimeni.

             Inca o data spun: toata aceasta civilizatie se traduce in impozitul mare si teama de amenzi, nu neaparat in educatia oamenilor care fac asta de buna voie.

             Intr-o duminica dupa amiaza, in plimbarea mea zilnica am intrat intr-o biserica si am asistat la o cununie. Invitati putini, eu fiind considerata o invitata necunoscuta, slujba relativ scurta, fara fast, oficiata in daneza… de o femeie! Toti invitati au primit in timpul slujbei o biblie, deci si eu, din care, binenteles, nu intelegeam nimic. Am ramas pana la sfarsit. Biserica era una fara icoane pe pereti, doar cateva tablouri mari pictate intr-o maniera naiva aproape abstracta, cu subiecte biblice. Dupa aceasta inedita slujba, mi-am continuat plimbarea prin cimitirul din spatele bisericii, cimitir ce este amenajat ca un parc, ingrijit permanant. Daca timp de sase luni nu cureti mormantul, nu arzi iarba din jur, nu uzi florile, tu proprietar pierzi dreptul de folosire.

             Magazinele sunt de doua feluri, cu marfuri daneze cu preturi mari si magazine cu marfuri diferite, supermarket, unde preturile sunt si ele diferite in functie de provenienta marfii. Fata de Germania, in Danemarca toate preturile sunt mari. Viata danezilor fiind mult mai scumpa. De aceea se imbraca toti la fel, cu haine relativ ieftine.

  

De fapt in Germania

 

, unde faceam aprovizionarea cu mancare si uneori si cu produse nealimentare, la doua saptamani cheltuiam pe mancare in jur de 50 pana la 100 euro. Niciodata mai mult, suma de bani era de ajuns si petru benzina.

In weekend, in cursul noptii, pretul benzinei/motorinei scade si daca pana la ora 8 dimineata reusesti sa vezi preturile la cat mai multe statii de benzina, iti poti face un plin la masina la un pret convenabil.

Recomand o plimbare in arhaicul orasel Augustenborg, situat la cativa kilometri spre est de Sonderborg, unde in jurul castelului regal, se gasesc casele, atelierele fostilor meseriasi (locuite acum probabil de urmasi) ce slujeau familia regala. Sunt pastrate, conservate in forma initiala si multe dintre ele cu insemnele breslei respective. De fapt, acest orasel este oarecum privilegiat, nu oricine isi poate cumpara acolo o casa, preturile fiind foarte mari, iar strainii sunt greu acceptati. Castelul regal in prezent este inchiriat de casa regala unei institutii de sanatate mintala pentru recuperare, familia regala rezervându-si doar câteva incaperi intr-o parte a domeniului.

Acest material a fost preluat partial de pe site-ul theCityBreak unde l-am publicat.
Foto: gustos.ro

Melancoliile artei...

                                   Cocoşul                                   


                      Tot pe site-ul  altmarius  găsesc zilele trecute un articol "Critica de artă şi vitrina cu vechituri" scris de M.Manega despre o lucrare în oţel a lui Adrian Costea.
                      Fiind vorba despre artă şi site-ul nefiind unul de specialitate, mă aşteptam să găsesc în  chapeau-ul  articolului câteva explicaţii, pentru profani, despre artist, despre opera sa şi/sau despre scopul acestui articol. Nu am găsit nici acel chapeau şi nici acele explicaţii mai mult decât necesare.

                      

La sfârşitul lunii decembrie, în holul hotelului SARROGLIA a apărut, peste noapte, o statuie de mari dimensiuni (peste 4 metri înălţime şi grea de aproape o tonă), realizată din oţel. Lucrarea se numeşte „A la recherche du temps perdu” şi reprezină un cocoş uriaş cu gâtul răsucit spre un invizibil, dar sugerat, răsărit de soare, pentru a-l vesti. Lucrarea a fost văzută, revăzută şi contemplată de mulţi artişti, galerişti şi critici de artă, dar până acum foarte puţini au îndrăznit să se exprime public despre ea. Aş spune că chiar aproape nimeni, dacă nu ar fi făcut-o, totuşi, Pavel Şuşară şi, mai nou, Marius Tiţa. Restul e tăcere.

In căutarea timpului pierdut

 

 

Motivul nu este insignifianţa lucrării (care este, dimpotrivă, imperativă, grandioasă şi copleşitoare, nu numai ca dimensiuni, ci şi ca semnificaţii şi realizare), ci... numele autorului: Adrian Costea. Cronicarii noştri de artă (probabil nu prea stăpâni pe instrumentele proprii de detectare a valorii) au un blocaj psihologic în faţa acestei lucrări, mult prea complexe pentru a fi considerată un „accident”. Cum să salute opera ăluia care a devalizat Bancorexul şi România? (aceasta este, deocamdată, percepţia publică). Sau, invers: cum s-o conteste? Dacă-i bate sau îi ceartă Costea?

....

Sursă: FINANŢIŞTII, CERTITUDINEA


           Deşi sursa fiind Finanţiştii si Certitudinea, limbajul folosit fiind şi el criptic, m-am gândit să uşurez rezolvarea dilemei recomandând trecerea lucrării în patrimoniul Parlamentului şi  amplasarea ei în Piaţa Victoriei, chiar în faţa Guvernului. .

Vorbind aproape singur...

                           Gânduri, gânduri, gânduri 


                    Vremea rea mi-a stricat multe planuri.
                     Incerc să-mi pun puţină ordine în gânduri, dar nu
mă lasă Lucky, motanul meu cel norocos. S-a aşezat confortabil pe piciorul meu şi nu dă semne că-mi înţelege durerea pricinuită de glezna amorţită.  Se întunecă şi parcă nici caloriferele nu mai dogoresc ca la amiază.
                    Am citit pe site-ul altmarius ieri "Dimitrie Cantemir despre Orient". Asa era titlul fragmentului.E drept că, văzând titlul, am avut o tresărire de bucurie, convinsă fiind că ceva-ceva bun voi găsi... Dar fragmentul e chiar un fragment, fără nimic altceva. Atunci  am avut un gând maliţios drept răspuns la acest material. (A început serialul meu preferat - Merlin, drept pentru care fac o mică pauză. "Amintiri din copilărie" , aşa  numesc eu anumite preferinţe).


De aceea filosofii naturii numără monarhiile lumii nu potrivit numărului stăpînitorilor, ci după cele patru puncte cardinale ale zării, anume Răsăritul, Miazăzi, Apusul şi Miază-noapte. Aşadar, prin lumina firească a minţii (nu mă voi lungi citînd nenumăratele izvoare vrednice de crezare), este ştiut că prima împărăţie a fost a Răsăritului - a Inzilor, a Mezilor, a Parţilor, şi a celor mai buni dintre toţi, a Perşilor
MONARCHIARUM PHYSICA EXAMINATIO, 1714
                                                   ***
Ca o completare la aceasta frumoasa prezentare a monarhiilor lumii, găsim în VT expresia de "răsăritul soarelui" pentru a indica o direcţie sau mai frecvent doar prin "răsărit" şi doar o dată pe aceea de "a merge înainte". In NT semnificaţia termenului este aceea că răsăritul luminătorilor le dadea popoarelor din antichitate tiparul de direcţie,  termenul de qedem fiind asimilat cu "înainte", iar un derivat al rădăcinii  qdm era folosit pentru a arăta  estul. Cuvântul qdm este atestat din cca 2000 î.d.H. ca un termen împrumutat (în Egipt) şi în textele ugaritice din sec. al XIV-lea. Inţelepciunea Răsăritului (se presupune mai curând cea din Babilon decăt din Moab, 1 Imp., compl. Mat.2) era renumită şi avea termen de comparaţie cu cea  a Egiptului.

Trecând în alt plan, cu puţină maliţiozitate, putem spune că, în timp ce Răsăritul preamareşte slava lui Dumnezeu, Apusul rămâne la baza Crucii. Răsăritul spiritualizat , Apusul materialist.

                   Poate ar trebui să continui celelalte rubrici lăsate la pritocit cam de multă vreme.  Poate de mâine, cum ziceam în studenţie "de mâine m-apuc de-nvăţat!"...