vampirism .?..

  Blog

Dracula, o eroare european-umană?

27 noiembrie 2012

              "Vampirul este un tip care, deşi a luat un mers simplu (aller simple), are norocul (sau ghinionul) de a se trezi cu un dus-întors...". Lucrurille par simple din punctul de vedere al draculologului(?!)  Matei Cazacu. Cel mai important specialist din lume în domeniu a acordat vizitatorilor Salonului de carte din Balcani, care tocmai s-a încheiat, la INALCO Paris, în sfârşitul de săptămână trecut, o conferinţă, eclectică, în care a trecut totul în revistă. Cert, a început prin a face o istorie pasionantă a umorului românesc, în literatura lumii, şi a încheiat, nonşalant, cu domeniul care-l caraterizează.

              Fascinant. Eram cu toţii lipiţi de scaune, cu gura deschisă a whaou, întrebându-ne cum de este posibil să ştie atâtea...O enciclopedie ambulantă, pe un subiect în care, să fim cinstiţi, s-a cam spus totul.

              Ei nu. "Prima preocupare a oamenilor vii este să asigure mortului un dus direct. Simplu, un bilet pentru lumea de dincolo. Dar, ca toate lucrurile făcute de om, au existat şi rateuri. Morţi îngropaţi de vii. Strigoi...româneşte spus". Din start, eu deduc că Dracula ar fi născut dintr-o eroare umană?

             Mergem mai departe..."Biserica a instrumentat acest aspect. Vampirismul a ajuns să fie în corelaţie cu dezlegarea sau legarea sufletelor...Numai că în ortodoxism nu există purgatoriul, ca la catolici, deci lucrurile se complică". Pe scurt, ca să se rezolve şi mai bine această ciudăţenie, doi savanţi francezi au creat, în secolul al XVII-lea, certificatul de deces şi cimitirele situate în afara oraşului. Erau prea mulţi morţi îngropaţi de vii...

             Dincolo de aceste aspecte inedite, care au făcut deliciul unei seri reci de noiembrie la INALCO, mă întorc la un film: Hotel Transylvania, realizat de Genndy Tartakovski, şi văzut la Bucureşti (într-o super companie !). Doar adulţi în sală pentru un film care încerca să vadă lumea din punctul de vedere al lui Dracula şi al confraţilor lui: Frankestein etc. Se pare că există plângeri cum că sunt prea persecutaţi şi prea acuzaţi de toate relele din lume. Dezbaterile de abia au început.

Autor: Iulia Badea Gueritee/blog
presseurope

evadare în interior...

                     Ion Jalea                                         

Ion Jalea (n. 19 mai 1887, Casimcea, județul Tulcea - d. 7 noiembrie 1983) a fost un sculptor român, membru al Academiei Române. A participat la Primul Război Mondial, unde și-a pierdut o mână în luptă și a fost nevoit să sculpteze toată viața cu o singură mână.

După ce absolvă în 1908 Școala de Arte și Meserii, urmează studiile Academiei de Arte Frumoase din București, avându-i profesori pe sculptorii Frederik Storck și Dimitrie Paciurea. Își desăvârșește formația artistică la Paris, la Academia Julian, în atelierul lui Antoine Bourdelle. Obține Marele Premiu al Expozițiilor Internaționale de la Paris și de la Barcelona, Premiul național pentru sculptură (1941), Premiul de Stat (1957) și - în același an - titlul de Artist al Poporului. Din 1956 a funcționat ca președinte activ al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

                                   Lupta lui Hercule cu Centaurul (1925)

                                                                                                                   Statuia lui Spiru Haret, executată în 1935 de Ion Jalea din marmură de Carrara

Statuia lui George Enescu, instalată pe peluza din fața Operei Naționale București (1971)

 

Sculptorul Ion Jalea este autor a numeroase monumente, statui, busturi, reliefuri, compoziții    alegorice. La baza viziunii lui stă cultul pentru formă ca rezultat al observării realității - în special a figurii umane - și tendința încorporării unor morfologii fantastice evocatoare ale mitologiei antice. Sculpturile sale au un sens idealizant, autorul vizând în permanență glorificarea unor fapte sau personalități semnificative din experiența istorică.

În compozițiile sale, Ion Jalea urmează legile clasice ale echilibrului, ale raporturilor armonice între părți, ale dozajului elementelor dinamice - gesturi, diagonale ascendente sau descendente - într-un ansamblu coerent și static. O sinteză a înzestrării sale. a perfectei îmbinări între nivelul realist și cel alegoric, a științei împăcării tensiunilor dinamice și statice ne oferă compoziția Arcaș odihnindu-se, lucrarea sa cea mai reprezentativă, creată în 1926.

vremurile cernelii...

                                                                                                 

                                                                                        
                                      Albert Camus      


Albert Camus a fost autor algerian de limba franceza, filozof, jurnalist, castigator al premiului Nobel in 1957. Este deseori asociat cu existentialismul, dedicandu-si intreaga viata pentru a combate nihilismul.

S-a născut la 07 nov 1913. 

S-a stins din viaţa în data de 04 jan 1960, la varsta de 46 ani, într-un stupid accident de maşină.

Algeria (Ţara de origine)

 

Redau, mai jos, doar câteva din citatele sale:

 

"Universul şi prostia umană sunt infinite, dar nu sunt sigur în privinţa universului."

 

"Rareori avem încredere în aceia care sunt mai buni decât suntem noi."

 

"Din clipa când omul îl supune pe Dumnezeu unei judecăţi morale, îl ucide în el însuşi." 

Monumentul închinat lui Camus, în micul orăşel

                                              Villeblevin, Franţa, amplasat chiar în locul  unde  

                                              şi-a pierdut viaţa.