După cum scriam într-un articol de anul trecut, pentru a rezista în continuare în faţa atâtor provocări specifice societăţii contemporane, avem nevoie de Tolstoi, Shakespeare, Eminescu, Arghezi şi, uneori, de ce nu, de Părintele Anania.
L-am cunoscut cu ani în urmă citind "Rotonda plopilor aprinşi". Mi-a plăcut dintr-un început titlul. Apoi, citind în continuare, am fost plăcut impresionata de sensibilitatea părintelui. E drept, în fotografie, îl "vedeam " ţinând într-o mână crucea şi în cealaltă sabia. Mi se părea prea hotărât, un justiţiar pornit într-o acţiune cu toate forţele. Poate, un justiţiar, dar în alt fel, puţin mai neobişnuit, mai spiritualizat. Da, părintele Anania are multă sensibilitate, dar şi zidul de apărare al sufletului este pe măsură. De fapt, în unele imagini ale Părintelui Patriarh Daniel, tot asta vezi, un războinic. După ce l-am cunoscut din scris, îi pot ierta multe "abateri" ca să zic aşa, după acuzele aduse astăzi de unii. Toţi cei de o vârstă apropiată cu părintele au scuza că în perioada lor de afirmare au fost determinaţi de o situaţie sau alta sa facă unele compromisuri. Si astăzi, acum, câţi dintre semenii noştri nu fac traseism politic şi multe alte "năzdrăvănii"?
Ce ne spune, cu simplitate, în Cuvântul înainte la "Rotondă"( şi dacă un scriitor nu este sincer se simte imediat, acela nu e scriitor): "Singurătatea mea este aceea a luminişului străjuit de lujere înalte, opt şi mai multe de opt, cu frunza veşnic foşnitoare.(...) Amintirea e rugul cel nemistuit al omului răzleţ. (...) La lumina lor am scris această carte."
Privind în urmă, nu ştiu să spun care dintre "aducerile aminte" ale părintelui m-au fermecat mai mult. Aş pune, totuşi pe primele locuri pe Arghezi şi Voiculescu. Poeţi ce mi-au plăcut întotdeauna, de fapt, citindu-i şi recitindu-i uneori, mă simţeam strivită, simţeam că se micşorează camera şi că eu nu am ce căuta acolo unde "sunt" ei. In felul meu de a simţi lumea, gândesc şi simt în "proză". Făra a comite o blasfemie, de multe ori am simţit că Arghezi, în unele poezii, îl depăşeşte pe Eminescu. (Depăşeşte - ce barbarie din partea mea! N-am găsit pe moment altceva, fiind bruiată de huiduielile arătate la tv, adresate lui Băsescu la aniversarea Unirii).
Cu totul altfel am gândit aceste câteva rânduri, dar pentru că nu mi-am făcut un plan pe hârtie cu creionul, ci scriind direct pe calculator, m-am risipit. Sfintele notiţe scrise de mână pe hârtie!
S-au dus toate ideile mele, rămân la Realitatea tv cu Andreea Creţulescu să dezbatem problemele noastre cotidiene dureroase: pensii micşorate, preţuri mărite, politicieni corupţi, şi, mai ales, îndepărtarea comandantului suprem, Băsescu.
Pe altădată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu