O scrisoare ciudata
Un document prea putin cunoscut si care nu a fost insusit de istoria medicinei, il constituie episodul acestei scrisori adresate de domnitorul Petru Rares, fiul lui Stefan cel Mare, doctorului Froim. Scrisa in latineste, se adreseaza "ex arce Baldoviensis", adica din Birlad, la 1537, septembrie 14, doctorului de la Venetia.
"Generosule domn, stimate prieten, ne rugam domniei voastre ca unui prieten necunoscut si suntem incredintat ca pentru reciproca noastra prietenie nu veti refuza domnia voastra sa va osteniti vanind pana la noi. Rugam pe domnia voastra ca pe un prieten de incredere, ca sa binevoiasca domnia voastra sa ne caute curand, pentru a ne lecui de boala noastra, iar noi pentru osteneala domniei voastre vom pregati o suma de bani, adica trei mii de ducati. Caci ce-i foloseste omului sa aiba bani daca e lipsit de sanatate? De aceea ne rugam domniei voastre sa nu pregete in fata acestei osteneli pentru prietenia noastra; si apoi pe domnia voastra noi va vom insoti cu toata cinstea, dupa credinta crestineasca cu care suntem datori lui Dumnezeu. De altfel sa binevoiasca domnia voastra sa creaza tot ce ii va spune prea cinstitul episcop Vasile in numele nostru.
(Post scriptum). Iar ca sa inteleaga domnia voastra de ce boala suferim noi si in ce fel a venit, iata, lamurim ca au trecut doi ani, sau poate inca ceva mai mult, de cand, mergand la baie pe vreme de iarna, cand am iesit din acea baie ne-a lovit un vant rece si de atunci urechea dreapta ne este parca astupata si ne tiuie de parca ar bate un vant necontenit in ureche."
Adresa scrisa pe dos arata catre cine era indreptata epistola: "Magnifico domino Fraime Phisico, urbe opulentissima Venetiarum etc., Domine amico nostro observando." (Al. Cioranescu, "Documente privitoare la istoria romanilor culese din arhivele din Simancas, Bucuresti, 1940, si Idem "Petru Rares si politica orientala a lui Carol Quintul", in Analele Academiei Romane, Bucuresti, 1945)
Inainte de a arata cine este acest doctor Froim (Fraime, adica Ephraim), se cere a arunca o privire peste istoria Moldovei si imprejurarile grele in care se afla chiar domnitorul ei.
Primejdia otomana ajunsese extrem de aproape si amenintatoare. Sultanul Selim a ridicat imperiul otoman mult peste asteptarile vremii. Un alt sultan, Soliman Magnificul, ameninta in continuare Europa. Ferdinand al III-lea, regele Ungariei, a incheiat, silit de imprejurari, pace cu turcii la 1533, iulie 2, despartindu-se astfel de aliatii europeni. Chiar fratele sau, Carol Quintul, a aderat la aceasta pace pentru moment. De felul lor, turcii nu incheiau pace cu adversarii, ci numai armistitii, ceea ce nu-i obliga prea mult in urmarirea intereselor. In Ungaria framantata, soseste Aloisio Gritti, omul de mare incredere al sultanului, ca sa clarifice stapanirea lui Ferdinand de aceea a lui Ioan Zapolya, voievod in Ardeal.
In aceste conditii, Petru Rares, sigur ca va fi atacat de turci imediat ce acestia termina razboiul cu persii, si ii scrie lui Ferdinand ca e bine sa-l indemne pe fratele sau Carol, imparatul, sa porneasca un razboi impotriva turcilor, acestia fiind ocupati cu luptele din Asia.
Scrisoarea lui Petru Rares nu a avut succes si domnitorul Moldovei revine cu o noua incercare in 1536, adresandu-se chiar imparatului.
Dar Carol Quintul era departe... Imparatul nu realiza proportiile primejdiei otomane. Agentul sau de la Constantinopol, Dionixio Della Vecchia, tesea multe ite, in care uneori au fost prinse si tarile romane. Agentul lui Carol Quintul era un muntenegrean, pe numele sau Bozidar Vucovic, care din motive politice isi schimbase numele.
Profesorul Jurjo Tadic, fost director al Institutului de Istorie din Belgrad, in lucrarea "Testamentele lui Bozidar Vucovic, tipograf sarb din secolul al XV-lea", extras din "Zbornik Filozofskog Fakulteta", Belgrad, 1964. (Recenzie de Sava Iancovici, in "Studii" (1964), nr.5), crede ca Vucovic "trebuie sa fi insemnat ceva mai mult decat un simplu organizator si proprietar de tipografie" (Bozidar Vucovic cat a trait la Venetia a tiparit multe carti. Un numar insemnat din volumele tiparite de el au circulat si in tara noastra, mai ales in Banat, in prima jumatate a secolului al XVI-lea) Bozidar Vucivic a fost un luptator pentru eliberarea popoarelor din Balcani supuse otomanilor. Nepotul sau Dimitrie Liubavici a venit cu propriile sale unelte de tiparit la Targoviste, unde a imprimat un Apostol slovenesc in 1547).
In 1536 Vucovic era la Constantinopol unde trata in ascuns cu domnitorul Tarii Romanesti, Radu Paisie. Petru Rres stia de aceste tratative si a trimis acolo pe episcopul Vasile, omul sau de incredere, cu puteri depline. Episcopul avea la el aceasta scrisoare, epistola reprodusa mai sus. Adresata chiar imparatului Carol Quintul, redactata intr-un limbaj ascuns, "doctorul Froim" fiind chiar Carol Quintul.
Dar in ciuda staruintelor sale, Carol Quintul nu i-a raspuns lui Petru Rares. Drept urmare acestei nepasari, Moldova a fost ingenuncheata si voievodul sau lua drumul pribegiei. "Doctorul Froim" n-a dorit sa auda strigatul de ajutor al acestui mic popor.
Petru Rares s-a intors dupa trei ani la domnia tarii, dar nu mai era acelasi, era un infrant.
... Un cronicar de curte, Macarie, scria acum, dupa cat se pricepea el sa laude, ca domnitorul "isi hranea cinstitele batraneti cu bai si bauturi si mancari". Dar la baile acestea nu-l mai invaluia pe Rares nici o pala rece de vifor, ca sa-i astupe urechile. Se va fi resemnat el oare sa-i tiue vesnic in cap jalea infrangerii? Infrant, si umilit de sultan, dupa cum spune legenda, domnitorul Petru Rares a intrat sub un pod peste care sultanul Soliman Magnificul a sarit cu calul de trei ori, in urma unui juramant facut la manie. Numai dupa ce a socotit ca l-a injosit suficient, a binevoit a-i da iarasi domnia.
Petru Rares dupa toate acestea nu a mai avut incredere in posibilitatile mult laudatului doctor Froim sau in alte promisiuni de ajutor si prietenie. (N. Vatamanu, "Petru Rares si Ivan Peresvetov", Comunicare la Societatea de Istorie a Medicinei, 1962) .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu