Ion Jalea
Ion Jalea (n. 19 mai 1887, Casimcea, județul Tulcea - d. 7 noiembrie 1983) a fost un sculptor român, membru al Academiei Române. A participat la Primul Război Mondial, unde și-a pierdut o mână în luptă și a fost nevoit să sculpteze toată viața cu o singură mână.
După ce absolvă în 1908 Școala de Arte și Meserii, urmează studiile Academiei de Arte Frumoase din București, avându-i profesori pe sculptorii Frederik Storck și Dimitrie Paciurea. Își desăvârșește formația artistică la Paris, la Academia Julian, în atelierul lui Antoine Bourdelle. Obține Marele Premiu al Expozițiilor Internaționale de la Paris și de la Barcelona, Premiul național pentru sculptură (1941), Premiul de Stat (1957) și - în același an - titlul de Artist al Poporului. Din 1956 a funcționat ca președinte activ al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Sculptorul Ion Jalea este autor a numeroase monumente, statui,
busturi, reliefuri, compoziții alegorice. La baza viziunii lui stă
cultul pentru formă ca rezultat al observării realității - în special a
figurii umane - și tendința încorporării unor morfologii fantastice
evocatoare ale mitologiei antice. Sculpturile sale au un sens
idealizant, autorul vizând în permanență glorificarea unor fapte sau
personalități semnificative din experiența istorică.
În compozițiile sale, Ion Jalea urmează legile clasice ale
echilibrului, ale raporturilor armonice între părți, ale dozajului
elementelor dinamice - gesturi, diagonale ascendente sau descendente -
într-un ansamblu coerent și static. O sinteză a înzestrării sale. a
perfectei îmbinări între nivelul realist și cel alegoric, a științei
împăcării tensiunilor dinamice și statice ne oferă compoziția Arcaș odihnindu-se, lucrarea sa cea mai reprezentativă, creată în 1926.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu