Taina unui nume

Numele reprezintă principala trăsătură a persoanei, iar persoana, cu toate particularităţile si energia ei, este prezentă în nume. 

Numele nu este o etichetă simplă a persoanei sau a unui lucru, ci substitutul său total.

 Numele unui personaj mitologic, de exemplu, din punct de vedere etimologic, ascunde un mit restrâns.

Nominaţia sau acţiunea de a numi o fiinţă sau un lucru a fost socotită în vechime un drept al divinităţii.

De fapt, nominaţia a fost  cîndva un ritual, asemănător naşterii sau botezului.

             Astfel se explică de ce creştinii poartă numele îngerilor, sfinţilor, primind ajutorul acestora. Numele îngerului se înţelege a fi purtător de veste, poartă vestea lui Dumnezeu în lume.
             Dumnezeu a făcut întîi îngerii. Ingerii sunt aşa de puternici încît unul din ei doar ,poate pierde lumea toată.
             Tot creştinul, păcătos ori drept, are îngerul său păzitor.
              Asa arată Scriptura firea şi alcătuirea îngerilor.


             Biserica Ortodoxă cinsteşte îngerii şi tot ce fac ei în viaţa noastră.
             
             Stăpînul Cerului, după ce a făcut îngerii buni şi strălucind de frumuseţe, i-a supus unei încercări, cu voie liberă, ca să-şi dovedească ascultarea. In această încercare, ce s-a petrecut înainte de Facerea Lumii, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos dintre ei, s-a răzvrătit.
             Arhanghelul Mihail, păzind ca o slugă credincioasă "credinţa către stăpânul său, s-a arătat adevărata căpetenie peste cetele celor fără de trupuri". Văzînd cum a căzut Lucifer, a zis: "Să luăm 
aminte noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel ce era cu noi: cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut. Că cine este ca Dumnezeu?" Miha'El. Iar numele de Mihail asta înseamnă: "cine este ca Dumnezeu?"
           
            Impreună cu Arhanghelul Mihail, Biserica Ortodoxă serbează şi pe preafrumosul şi înveselitul Arhanghel Gabriel. In proorocia lui Daniel, Gabriel este numele îngerului tălmăcitor al vedeniei. In ebraică Gabrî'el, înseamnă "om al lui Dumnezeu" sau "tăria lui Dumnezeu". 
           
Andrei este unul din cei doisprezece apostoli şi primul misionar în ţara lui, dar şi primul misionar printre străini. Numele este de origine greacă şi înseamnă "bărbătesc", dar se poate să fi fost un "nume creştin", la fel ca şi "Petru". William Temple în "Readings in St. John's Gospel", p.29, scrie despre prima sa misiune: "Poate că este pentru Biserică un serviciu mai mare decât a făcut orice alt om."
           Alexandru, de exemplu, nume de origine greacă - Alexandros -, înseamnă "apărătorul omului".
Popularitatea sa se datorează în special lui Alexandru Macedon.
           Dumitru, nume derivat al grecescului Demetrios, înseamnă "credincios al lui Demeter", zeul agriculturii la grecii antici.
           Emanuel, înseamnă în ebraică "Dumnezeu este printre noi".
           Ion, de origine dublă, greacă şi ebraică (Iohanan) care înseamnă "Dumnezeu este îndurător". Popularitatea sa se datorează Sf. Ioan Botezătorul. Dar originea greacă a numelui Ion a impus chiar unele denumiri geografice: Marea Ionică, Ionia (zonă în Grecia), ionienii, populaţie care a deschis drumul spre Marea Neagră. Ion a fost fiul conducătorului celui mai vechi grup de greci (ionienii). Un alt Ion, urmaş al grupului original al ionienilor, a fost fiul regelui Peloponezului.
           Iosif, numele care apare atât în VT cît şi în NT, înseamnă "Dumnezeu creşte". Iosif a fost soţul Fecioarei Maria şi l-a crescut pe Domnul Iisus.
           Maria, nume de origine ebraică (Miriam), înseamna "amărăciune", chiar durere, nume cu predestinaţie divină.
           Lazăr, nume biblic (Eleazar), înseamnă "Dumnezeu o să ajute", nume predestinat.
           Mircea, de origine slavă (Mircio),înseamnă "paşnic, iubitor de pace".
           Nestor, de origine greacă, înseamnă "călător"
           Stefan, de origine greacă (Stefanos, Stephanos) se traduce "încoronat". A fost încoronat ca primul martir.
           Vadim, originar din limba hindusă (India), înseamnă "şcolar, cunoscător"
           Sara (Sarah), în ebraică sarâ, înseamnă "prinţesă", de neam ales, fiind principala soţie a lui Avram, dar  şi ca soţie cu adevărată consideraţie pentru bărbatul ei, exemplu al încrederii în Iahve.
           
          Biblia nu este străină de obiceiul devenit regulă, de a da copilului un anumit nume, numai pentru că părinţilor le place numele respectiv.
          Ce altceva ar putea să-i motiveze pe nişte părinţi să o numească pe fetiţa lor Debora, care înseamnă albină?
          S-ar aduce o ofensă punctului de vedere al Bibliei cu privire la nume şi la numirea copiilor dacă se consideră ca fiind rezultatul unei coincidenţe sau alegeri întîmplătoare a părinţilor: legătura pe care Biblia o vede între nume şi persoana care îl poartă este foarte strînsă. Samuel a primit numele datorită rugăciunii mamei lui, Moise, pentru că fiica faraonului l-a scos din apă etc.
          Cu alte cuvinte, există o legătură continuă între atribuirea unui nume şi dinamismul cuvîntului lui Dumnezeu. Numele care conţin în ele un cuvînt al lui Dumnezeu îl va modela pe cel care îl poartă şi-l va transforma în omul a cărui viaţă va exprima ceea ce semnifică acel nume.


         Iată, dar ce taină ascunde un nume! Căruia îi dai viaţă ,pomenindu-l!