basilica

                                                                                                          
                      Despre Rugăciunea lui Iisus (V)                                          



            O altă formă  asemănătoare cu Rugăciunea lui Iisus găsim în opera lui Evagrie Ponticul, o glosă la Psalmul 37: "Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te depărta de la mine. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele", text publicat sub numele lui Origen.

             Aici ar fi un terminus ad quem pentru inscripţia despre Rugăciunea lui Iisus, ştiind de la geograful arab Ya'qubi (Histoire du site de Kellia - Kellia I), că în secolul al IX-lea mănăstirile erau abandonate şi nelocuite, fiind distruse în epoca patriarhului Damian (578 - 604).

             Nu se ştie din ce epocă ar fi inscripţia. nefiind datată, dar din  indicii provenite de la alte inscripţii s-ar putea socoti a fi din prima jumătate a secolului al VIII-lea.

             Astfel, prescurtarea, pe înţelesul nostru, a Rugăciunii lui Iisus găsită la Kellia, este: "Hristoase, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Tatăl Hristosului Iisus, prin singurul Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, ajută-ne/ajută-mă şi/sau miluieşte-ne/miluieşte-mă!"

             In secolul X începe monahismul atonit, monahismul harismatic de tip contemplativ isihast, care practică invocarea continuă a Rugăciunii lui Iisus. Chiar şi astăzi, candidatul la călugărie are datoria - impusă de Biserică - să practice rugăciunea aceasta: "Eşti dator să ai în minte, în inimă, în cuget şi în gura ta numele lui Iisus şi să zici: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!"

Transcrierea în româneşte a inscripţiei de la Kellia:

          Un O* a zis
          Dacă
          demonii aruncă în noi sămânţa
          spunând: dacă 
  5      strigi
          neîncetat "Doamne Iisuse", tu
          nu te rogi Tatălui, nici Duhului Sfânt. Noi
          însă ştim că această sămânţă nouă
  10    este cea a atot-viclenilor,
          care însămânţează(?), pe atot-datornicul (?), 
          începând să-l ispitească pentru a-şi b[a-
          te joc de ei, pe cei care (sunt) în numele {lui
          Iisus, pentru a-i pierde pe cei care cred
  15    în numele Lui. Ei nu ştiu nimic despre aceasta.
          Dar noi, noi ştim, că, dacă {ne
          rugăm lui Iisus, ne rugăm Ta-
          tălui laolaltă cu El şi Duhu{lui
          Sfânt al Tatălui Insuşi împreună cu El.
  20    Să nu ni se întâmple, dar, să despărţim
          Treimea Dumnezeiască (şi) Sfântă!                                      
          Ci se cuvine să ne rugăm (astfel): dacă 
          spunem: Hristoase Iisuse, spune,
          "Fiul lui Dumnezeu Tatăl" (şi)
  25    spune, "Tatăl Hristosului Iisu{s".
          Si, săvârşind toată rugăciunea c{u El,
          spunem: "prin sin{gurul
          tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos".

* se crede a fi fost cuvântul "bătrân", şters de vreme.

Cuvintele din paranteză fiind şterse din cauza timpului, s-a tradus astfdel pentru a se  înţelege cât mai corect sensul.