In Biserica Ortodoxă, începând cu secolul al XIV-lea şi până astăzi, se foloseşte forma "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!" (ultimul cuvânt putând fi omis), formulă care leagă prin voie liberă (Matei, 9, 27 şi Luca, 18, 13).
Un alt exemplu cunoscut, de repetare, avem la începutul Psalmului 69: "Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie, grăbeşte-Te!" - redat de Cassian în scrierile sale.
Inscripţia descoperită la Kelia este deosebit de preţioasă, ca orice indiciu epigrafic, fiind "directă şi imediată" iar repetarea neîncetată a numelui lui Iisus, "Doamne, Iisuse", arată esenţialul, adică continuitatea, după cum găsim în rândul 6 îndemnul "neîncetat".
In afară de aceasta s-au mai găsit "Iisuse Hristos, numele mântuitor" şi "Dumnezeul meu, Iisuse, ajută-ne!" - invocaţiile cele mai răspândite.
De remarcat că această rugăciune se spune în ritmul respiraţiei, neîncetat, după cum aflăm la autorii isihaşti: "De fiecare respiraţie a ta să lipeşti paza sufletului şi numele lui Iisus", ne spune Isihie Sinaitul, unul dintre teoreticienii Rugăciunii lui Iisus, cu o datare posterioară secolului al VII-lea, dar nesigură (Pateric, Ammona).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu