"Iisus Hristos, cea mai frumoasă poveste a lumii." (M. Heidegger)
"Bună dimineaţa, la Moş Ajun!", cu asemenea colind începe ajunul Crăciunului.
Luna decembrie este luna cea mai încărcată de semnificaţii.
Ne mai despart câteva zile de marea sărbătoare a Naşterii Domnului.
Spre deosebire de alte mari sărbători creştine, Naşterea Domnului este precedată de o întreagă generaţie de sfinţi bătrâni: Moş Andrei, Moş Nicolae, Moş Ajun.
Moş Crăciun şi-a pregătit sacul cu jucării, verifică încă o dată lista copiilor cuminţi, înhamă renii la sanie şi dă drumul colindelor în lume.
Pentru noi toţi, dar mai ales pentru copii, bucuria colindatului este adevărata primenire sufletească. Glasurile micilor colindători răsună dis de dimineaţă, în văzduhul îngheţat, adevărate glasuri îngereşti. Toţi ai casei, sculaţi înainte de sosirea colindătorilor, după datină, pentru ultimele pregătiri, dar şi pentru a cinsti vestitorii Naşterii Mântuitorului. Spunea bunica, nici o casă ne colindată şi nici colindătorii necinstiţi cum se cuvine.
Colindele noastre creştine deschid larg uşa sufletului cu vraja lor, ca nişte soli ai Domnului, ceremonial cu vechi semnificaţii magice, se suprapune amintirilor fiecăruia despre sărbătoarea Naşterii Domnul. "Comori nepreţuite de simţiri duioase...", spune Vasile Alecsandri. Scoase din adâncul tradiţiei, colindele sunt prilej de cucernică trăire sufletească în aşteptarea sărbătorilor.
Nu sunt de acord cu cei care spun "e o zi ca oricare alta". Nu putem măsura toate zilele cu măsura patului lui Procust. Să nu transformăm o asemenea sărbătoare într-o zi obişnuită. Avem o sărbătoare a bucuriei, să o păstrăm !
Decembrie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu