Sunt creştine obiceiurile de Crăciun? (III)

                            După Saturnalii urmau Larentalia şi Compitalia, sărbători publice în care se cinsteau morţii.


 După aceste  sărbători urma o sărbătoare închinată lui Ianus, zeul luminii şi deschizătorul anului.  Aşteptată de toată lumea, sărbătoarea începea în ajun cu trimiteri de daruri. In ziua întâi se făceau urări pentru întregul an, iar a doua zi tradiţia cerea ca oamenii să stea acasă unde mâncau şi beau din belşug.

                                Obiceiul creştin de la Bobotează de a umbla  cu iordănitul are la bază un obicei păgân regăsit în practicile de magie pentru alungarea duhurilor rele.

                               Iar înfrumuseţarea casei cu un pom plin de daruri  de Crăciun, scrie D. Caselli în "Crăciunul la diferite popoare", Bucureşti, 1915, începe să prindă şi la noi. Această datină pare a fi de obârşie germană.

                               La noi, acest obicei al împodobirii Pomului de Crăciun, nu a fost cunoscut până la sfârşitul secolului al XIX-lea; după primul război mondial, obiceiul s-a răspândit şi la ortodocşi.

                        Numele de Ajun se crede a fi din latinescul eiunum = jejunium = nemâncare, post.

                              Conform tradiţiei creştine, în Ajun  se da de pomană doar pentru morţi. In unele zone din Moldova, femeile împart în această zi de Ajun, turte nedospite, coapte pe plita, numite "scutecele Domnului", înmuiate cu zeama dulce (zahăr sau miere) şi presărate cu nucă măcinată.
                             Dar, cel mai frumos obicei la noi, românii, este colinda.



                       Colindatul începe în seara de Ajun şi ţine până  în ziua de Anul Nou. Obiceiul de a colinda înseamnă a merge din casă în casă cu diferite urări,  texte e pomenesc despre multe rituri dispărute, scrie renumitul folclorist Mihai Pop. Iar Petru Caraman susţine ipoteza originii colindatului în obiceiurile geto-dacilor.

                           


                            Un obicei foarte vechi în tradiţia noastră creştină este umblatul cu  Steaua în perioada dintre Crăciun şi Bobotează.

                                    Prăznuirea sărbătorii de Crăciun si-a luat începutul din Biblie, Evanghelia dupa Matei 2, 1-2, unde scrie: "Iar daca S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele,iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua lui şi am venit să ne închinăm  Lui." Iar mai departe la Matei 2, 10 - 11: "Si văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui şi, căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând visteriile lor, i-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă."