Vikingii au fost acei normanzi care, între secolele IX şi XI, s-au revărsat din Scandinavia ca un ultim val al marilor invazii germanice,şi care au dat o nouă şi uriaşă dimensiune propriei istorii.
In reconstituirea contactului vikingilor cu lumea exterioară, ca jefuitori, cuceritori, mercenari, chiar cruciaţi, Europa timpului respectiv i-a integrat în istoria continentului iar "reabilitarea" vikingilor în mediul scandinav, ca simbol al forţelor virile şi atotcuceritoare, eroul nepăsător în faţa pericolelor, aflat în lupta cu necunoscutul şi atras de misterul altor orizonturi - este deformată, arată prof. F.D. Logan.
Vechii germani, popor de vechi triburi indo-europene, formate din războinici patriarhali nomazi, s-au remarcat în Europa de nord î.e.n. pe la anii 600. Astfel, din triburile marelui grup al germanilor din nord s-au format actualii danezi, suedezi şi norvegieni.
Pentru cronicarii francezi, normanzi înseamnă "oamenii nordului" - nordmen. Veniţi din golfurile (wik) Norvegiei, au fost numiţi vikingi (vikingar) - nume care în izvoarele vremii se traducea "pirat". Uşor, uşor termenul de viking s-a răspândit şi asupra suedezilor din epoca respectiva, indiferent de îndeletnicirea lor, nu numai asupra norvegienilor şi danezilor.
Epoca vikingă a început în jurul anului 800 şi a fost asociată unei perioade de teroare şi piraterie a "oamenilor nordului".
Normanzii şi-au spus din secolul IX - vikingi - cuvânt provenit dintr-un substantiv feminin ce înseamnă expediţie războinică pe mare şi vikingr - substantiv masculin ce înseamnă luptătorul plecat cu corabia la pradă - imagine definitorie rămasă în literatura ecleziastă si istorică a luptătorului viking crud şi păgân, sălbatic şi sângeros. Dar, încă din secolul VI, denumirea de normanzi se aplica norvegienilor şi danezilor şi chiar irlandezilor, deoarece în limba şi cultura irlandeză se regăseşte această trimitere la "om al nordului" sau gall "străin", - într-o interpretare lărgită, putem spune acel străin ca om al nordului.
 |
| Raid al norvegienilor în Irlanda |
Mult mai importante şi debutând prin incursiuni piratereşti, au fost acţiunile germanicilor situaţi între Iutlanda şi Rhin. Aceştia au fost juţii, angli şi saxonii.
Ieşirea neaşteptată a vikingilor din ţările lor la sfârşitul secolului VIII şi începutul secolului IX, rămâne un mister.
"Păzeşte-ne, Doamne, de sălbăticia oamenilor nordului!" expresie ce arată ostilitatea societăţilor vremii, ca un epitaf săpat în piatra lor de mormânt, în faţa acestui pericol. Pericol vremelnic, totuşi, cu urmări majore. Asemenea ungurilor şi maurilor erau violenţi, având un spirit negativ şi distructiv. Fără teamă putem spune că, invadatorii vikingi n-au fost decât o forţă negativă, distructivă civilizaţie neîmblânzită şi necizelată cu o puternică influenţă asupra multor popoare, a accelerat declinul civilizaţiei apusene în special.
Surse: alex despre Danemarca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu