Face to face with history

Incursiunile vikingilor în secolele VIII-X

                   In căutarea vikingilor (IV)

                





                    Ahmad ibn Fadlan (Ahmad ibn Fadlan ibn al-Abbas ibn Rasid ibn Hammad), unul dintre cei mai importanţi cărturari islamici, figură proeminentă a culturii arabe de la sfârşitul primului mileniu, descrie una din călătoriile sale în nordul Europei, ridicând un colţ al vălului ce acoperă societatea nordică din vremea aceea.

                   Funcţia de secretar al califului din Bagdad, al-Muqtadir, îi dă posibilitatea să cunoască prin călătoriile întreprinse între anii 921 -923 în ţinuturile slave din Rusia de astăzi, până în apropierea fluviului Volga călătorie pe care o va descrie amănunţit.
                  Iniţial, scopul expediţiei era unul diplomatic, acela de a răspândi Dreapta Credinţă în rândurile bulgarilor şi de a cere regelui străin un tribut anual în schimbul construirii unei moschei pe cheltuiala Bagdadului.

                 Călătoria va lua un alt aspect, după refuzul bulgarului şi după o iarnă grea ce l-a ţinut în apropierea acestuia.
                 Ambasadorul arab are astfel ocazia să cunoască în amănunt obiceiurile şi trăsăturile popoarelor puţin cunoscute la acea vreme: turci, slavi, baskiri, bulgari, kazari (populaţie originara din stepele asiatice).
                 Dar diplomatul arab avea să fie fascinat de o altă populaţie, necunoscută, numită  Rus sau Rusyyah, populaţie originară din Suedia, şi anume vikingii. Ruotsi este denumirea slavă a cuvântului finlandez prin care erau numiţi nordicii din estul Scandinaviei.

Vikingi danezi înaintea invadării Angliei

                Danezii au pus amprenta lor în insulele britanice şi de-a lungul coastelor maritime ale Europei.  Suedezii au  pătruns pe râurile ruseşti pe continent, ajungând la Constantinopol şi în Orient. Norvegienii au navigat cu mult curaj peste Atlantic pentru a obţine un cap de pod în America.


              In general, vikingii au beneficiat de o publicitate ostilă, provenită din mânăstiri, fiind perceputi ca oameni sălbatici, fără stare, prezenţi acolo unde nimeni nu se aşteaptă, prădători, cu atacuri surpriză ce nu puteau fi oprite de o putere omenească şi divizaţi de lupte intestine.

            Câţiva dintre regii (jarli) lor au susţinut loialitatea dincolo de porturile lor, dar fiecare trib avea propriul sau univers xenofob,  creat într-un cod de războinic.

           Teologia lor nu avea concepte absolute de bine sau rău, vitejia şi onoarea pe câmpul de luptă fiind cele mai mari virtuţi, iar   fecioare cu mişcări lascive,  numite valkyrii aruncau eroii morţi în Valhala.

             Principala îndeletnicire  fiind pescuitul si  comerţul, iar creştera vitelor si cultivarea pamântului era limitată. Cei mai puternici au câştigat avere în raidurile sezoniere în lungul coastelor din apropiere, jufuirea altora fiind un mod de viaţă fără mustrări de conştiinţă.




           Cum s-a reuşit cucerirea prin surprindere a insulelor britanice, atât de bine izolate natural?  Una din ipoteze ar fi asemănarea atacurilor vikinge cu noua tehnologie Bluetooth!