Face to face with memories

   


                           "Si ei sunt ai noştri..." !!






                       Ieri, 8 aprilie,  a fost ziua internaţionala a ţiganilor.  Fie ei emancipaţi sau nu, fie ei asemenea lui Damian Draghici sau Gheorghe Zamfir, fie ei ţigani de mătase sau nu, recunosc, am obosit să trăiec pe lângă ei, să le tot găsesc justificări pentru tot felul de manifestări, şi chiar nu vroiam să fiu ironică dar cred că nu se poate altfel, iar ironia mea în ceea ce-i priveşte este cea mai blânda admonestare.

                    Prezenţa lor este menţionată într-un document din 1385, fiind menţionaţi ca robi, în special în actele de vânzare sau în foile de dotă (zestre).
                    Se pare ca migraţia ţiganilor din India spre Europa s-a făcut în mai multe valuri, din  secolul IX  pâna în secolul XIV.

                    Dezrobirea ţiganilor a fost mult timp o problemă mult discutată şi greu acceptată, fiind posibilă prin susţinera teoriei că diferitele categorii de meserii îi indreptăţeşte să fie liberi : aurari (rudari), cărămidari, lingurari, ursari, zavragii, căldărari, netoţi (ce meserie practicau, nu ştiu!), vătraşi. E drept, aceste îndeletniciri erau practicate de ţiganii din secolul XIX, când au fost eliberaţi, astăzi s-au păstrat doar două sau trei categorii, din care cea mai însemnată este cea de hoţ, apoi de cerşetor şi ... comerciant!

                 In timpul celui de al doilea război mondial, în deportarea şi colonizarea forţată în Transnistria a pierit
un număr însemnat de ţigani ( femei, copii, bătrâni, tineri), acţiune a guvernului de atunci, reprobabilă din punctul de vedere al umanităţii, dar reflecta sentimentele românilor în ceea ce-i priveşte.

               In 1992 după o cercetare asupra situaţiei lor, s-a constatat existenţa unui număr de aproximativ 1 milion de ţigani în România. Studiul arată că aproximativ 80% dintre ei nu au nici o profesie.
         

              In viaţa lor particulară sunt recunoscuti ca foarte solidari între ei, nu se fură, nu se înşeală unii pe alţii, sunt gălăgioşi şi au un comportament total diferit, chiar ostil, cu indivizii din altă naţie. Neînţelegerile între ţigani sunt cazuri izolate, grave, supuse judecăţii ţigăneşti, pe când neînţelegerile cu gajo (individ care nu e ţigan) este ceva nesemnificativ, ceva firesc, şi nu se supune judecăţii ţigăneşti.


            O anchetă asupra deteriorării relaţiilor dintre ţigani şi restul populaţiei române arată că 40% din populaţie are sentimente de respingere a ţiganilor,
34% are sentimente nefavorabile, 19 % sentimente favorabile şi abia 2% are sentimente foarte favorabile.  Recunosc, mă număr printre cei 40% . Ei, om sunt şi eu, nu?!