Din veghea cărţilor...

                            

                         Regele, prinţul şi prinţesa la Râmnicu Sărat

Imagine din centrul vechi al oraşului Râmnicu Sărat

                     Actualul municipiu Râmnicu Sărat a avut o viaţă culturală bogată şi la începutul secolului trecut şi între cele două războaie. Fost reşedinţă de judeţ şi apoi reşedinţă de raion în vremea regiunilor, a rămas în amintirea multora ca un oraş cu tradiţii, iar şcoala din Rm.Sărat nu s-a dezminţit nici ea.  Imi amintesc că, fiind încă în serviciu, am descoperit o notiţă despre publicaţiile ce se tipăreau, între cele două războaie, în Rm.Sărat, în comparaţie cu publicaţiile periodice din Buzău şi Focşani. Iar  Râmnicul a avut încă de atunci mai multe publicaţii periodice cu durată de apariţie diferită, faţă de celelalte două. Ca reşedinţă de judet a avut o bancă proprie, funcţională şi astăzi şi o renumită grădină publică, ce a fost şi a rămas un loc de recreere preferat.  Iar în pagina din Universul literar prezentat în acest articol  în fundal se vede clădirea cunoscută astăzi drept Sfatul Popular, clădire monument, unde  funcţionează  câteva instituţii importante din oraş. Denumirea de Râmnicu Sărat vine din slava veche ce se traduce prin iazul sărat.  Fiind o râmniceancă sărată, n-am rezistat ispitei de a nu menţiona aceste câteva aspecte, ştiute sau mai puţin ştiute.

Imagine din fosta grădină publică, astăzi parc

                   In toamna anului 1901, regele Carol I a fost preţ de câteva zile oaspetele judeţului Râmnicu Sărat. Cum pe aceste locuri s-au dat bătălii grele, Carol s-a gândit că ar fi binevenite nişte manevre militare desfăşurate tocmai în ţinutul greu încercat al Râmnicului.
                     Revista ilustrată enciclopedică „Gazeta săteanului” din 5/18 octombrie 1901 prezenta cititorilor desfăşurarea manevrelor militare din apropierea oraşului Râmnicu Sărat, un eveniment la care participa însuşi regele Carol I, însoţit de principele moştenitor Ferdinand şi principesa Maria.
„Manevrele au închipuit lupta a două armate, una care, venind din Moldova, după ce s-ar fi făcut stăpână şi peste fortificaţiile de la Focşani-Nămoloasa, ar căuta să apuce linia Ploieşti-Bucureşti şi să împresoare capitala ţării, Bucureşti.   Bătălia cea mare s-a petrecut tocmai în judeţul Râmnicu Sărat şi cu această ocazie s-a putut arăta vlaga soldaţilor, bunătatea cailor, priceperea ofiţerilor de la cei mici până la generali. Majestatea Sa Regele şi Alteţa Sa Principele Moştenitor au rămas foarte mulţumiţi de manevre, scoţând din ele toate învăţăturile cuvenite.

Oraşul Râmnicu Sărat, locul unde s-a înfiinţat această revistă enciclopedică de popularizare, a avut onoarea prea deosebită de-a găzdui pe Majestatea Sa.”

Universul literar din 15 octombrie 1901 prezintă pe prima pagină întoarcerea trupelor la Râmnicu Sărat

„M. S. Regele a fost două zile oaspetele judeţului Râmnicu Sărat, găzduind în castelul de la Sihlea al Doamnei Elena C. Grădişteanu şi trei zile al oraşului Râmnicu Sărat, care în tot timpul a fost în sărbătoare. Aceasta cu prilejul manevrelor corpului al III-lea, împărţit în două armate deosebite, de nord şi de sud. Cu tot timpul potrivnic din cauza ploilor mari, şi tocmai pentru aceasta, izbânda manevrelor a fost mare. S-a învederat încă o dată cât e de rezistent soldatul român şi că România nu trebuie să regrete marile sacrificii ce face cu armata sa.
Râmnicenii pot fi mândri de cinstea ce li s-a făcut şi nu vor uita niciodată binevoitoarea atenţiune a iubitului nostru Rege, care le-a arătat cu toate ocaziunile mulţumirea sa.”
Regele a sosit la Râmnic în după-amiaza zilei de 28 septembrie, de la Sihlea. Primirea a fost strălucită. Din gară suita regală a mers la catedrala oraşului, unde P.S.S. Episcopul Dionisie al Buzăului a oficiat un Te-Deum, după care a descins la casa lui Constantin Lupescu, primarul Râmnicului. A urmat vizita la gimnaziul de băieţi Vasile Boerescu (actualul Colegiu Al. Vlahuţă), la spitalul judeţean şi la penitenciarul judeţului. De-a lungul străzilor împodobite cu arcuri de triumf şi steaguri, mulţimea aclama pe suveran.

În seara zilei de 29 septembrie, Regele a oferit un banchet în salonul Prefecturii. Au luat parte Principele Ferdinand; Alteţa Sa Regală Principele ereditar de Saxa-Meiningen; Excelenţa Sa Baronul Dr. de Frege-Weltzien, vice-preşedintele Reichstagului German, marele agronom din Abtnaudorf de lângă Leipzig, care voiajează cu Baroneasa – soţia sa şi d-şoara de Frege, la Constantinopol; ataşaţi militari ai marilor puteri; Dimitrie Sturdza, preşedintele consiliului de miniştrii şi ad-interim la resbel; Ion I. C. Brătianu, ministrul lucrărilor publice; senatorii şi deputaţii judeţului Râmnicu Sărat, prefectul şi primarul. Numărul participanţilor a fost de 120.

Tincuţa Lupescu, fiica primarului Constantin Lupescu, l-a primit pe rege oferindu-i un buchet de flori
Duminică, 30 septembrie, Regele a vizitat şcolile şi Primăria. La ambele şcoli, Majestatea Sa Regele a fost întâmpinat de prefectul judeţului şi de primarul oraşului, de corpul profesoral, iar elevii au cântat imnul regal.
După defilarea de la marginea oraşului, dincolo de gara cea nouă, Regele „a plecat mulţumit de izbânda manevrelor şi plăcut impresionat de chipul cu totul strălucit cum, cu drag, l-a serbat micuţul dar curatul orăşel Râmnicu Sărat, a cărui întreagă populaţie, în aceste zile şi în cele precedente, n-a avut altă grijă decât de a face o primire frumoasă celor ce le-au adus marea cinste de a fi oaspeţi trei zile.”
În aceeaşi zi, regele a plecat spre Sinaia „mulţumit de izbânda manevrelor şi plăcut impresionat de chipul cu totul strălucit cum, cu drag, l-a serbat micuţul, dar curatul orăşel R.-Sărat”.

Prima carte poştală militară, considerată întreg poştal prin faptul că nu necesita francarea.Din ea aflăm că reşedinţa Lupeştilor a beneficiat de lumină electrică pe durata şederii regelui.

Cu prilejul vizitei regale, s-au editat mai multe cărţi poştale ilustrate cu manevrele militare. Cel care a editat aceste ilustrate a fost farmacistul Alexandru Iteanu, imaginile fiindu-i puse la dispoziţie de fotograful bucureştean S. Korn, cel care l-a însoţit pe rege în judeţul Râmnicu Sărat.

Gara proiectată de inginerul Anghel Saligni, astăzi urâţită prin modernizările făcute şi prin dispariţia de pe peron a ceasului cu cifre latine şi a clopoţelului ce anunţa sosirea trenurilor, doua din elementele vizibile autentice