'Succesul' filmelor daneze
Câţi dintre noi alegem spre puţină delectare în weekend, un film danez, de exemplu, al marelui regizor depresiv Lars von Trier? Sunt convinsă că nimeni dintre noi, oamenii obişnuiţi! Si-atunci, mă întreb şi vă întreb, pentru cine sunt făcute aceste filme? Doar pentru specialiştii din breaslă? Ce transmite un regizor depresiv, cum singur se declară, cu un asemenea palmares? O formă mascată de încurajare la violenţă, la sinucidere, ştiindu-se totuşi că, în Danemarca, rata sinuciderilor ca urmare a depresiei, este mare?!
* * *
La sute de ani după nefericitul locatar al
castelului Elsinore (prinţul Hamlet), numele unui alt danez face
înconjurul lumii: cel al cineastului autor al capodoperelor „Europa“,
„Breaking the Waves“, „Dogville“ şi „Melancholia“, un mare depresiv,
după propriile declaraţii.
În persoana
regizorului danez Lars von Trier, avem de-a face cu unul dintre cei mai
adulaţi, dar şi controversaţi cineaşti ai ultimelor două decenii;
practic, fiecare film al său devine instantaneu un film-cult şi dă
naştere la discuţii şi interpretări nesfârşite. Nu în mod gratuit sau
doar ca urmare a unei „mode" de moment, fiindcă, într-adevăr, opera
cinematografică a lui von Trier este una dintre cele mai profunde şi mai
fecunde creaţii artistice ale contemporaneităţii, atât la nivelul
limbajului filmic şi al formei, cât şi la nivel filozofic şi ideatic, în
orice caz de o maximă importanţă într-o vreme altfel destul de ostilă
pentru ceea ce se numeşte „cinematograf de autor".[...]
More în Adevărul.ro/literar şi artistic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu