melancolii

                                                                                                        

                         Ţiganii

                                      (parodie)

                             Cu suflet antic, ars de dor,
                                     Străini în lumea tuturor,
                        Ei merg mereu...

                        Cu inimi vechi şi obosite,
                                       Cântând o soartă veştejită
                        Sub bolta veşnicului cer,
                                                 Ei merg mereu...

                        In cortul mic şi plin de fum
                                           Cu basmele străvechi şirag
                        Aruncă visele spre cer
                                            Mergând mereu...

                        Flămânzi şi fără de mormânt,
                                            Ducând un trai pribeag,
                        Străini în lumea tuturor
                                            Ei merg mereu spre nicăieri.