Mostenirea vikingilor (II)

                                  Un alt exemplu ne arată că, din 158o, Portugalia reunită cu Spania  - putea invoca monopolul asupra tuturor mărilor şi pământurilor noi. Situaţie neadmisă de tânăra generaţie de comercianţi englezi şi olandezi,

drept pentru care, în aceste dispute se cere ajutor papei. Dar unul din nobilii englezi, William Cecil, viitor lord Burgheley, în contradicţie cu acţiunile piratereşti ale englezilor, încă din 1561, declara ambasadorului spaniol: "Papa nu are dreptul să împartă lumea, să dea şi să ia ţări după bunul său plac!"

                          Seria războaielor comerciale ale Angliei începute prin cel cu Spania, va continua cu numeroase conflicte armate cu Olanda şi apoi cu Franţa.
                          In secolul al XVI-lea Irlanda a cunoscut primul val de colonizare engleză, reluată puternic sub Henric al VIII-lea şi a reginei Elisabeta, susţinătoare a acţiunilor piratereşti.

Nava lui Sir Francis Drake

                        După această scurtă trecere în revistă a câtorva exemple ce ilustrează  "lipsa" vocaţiei engleze de expansiune, concluzia ce se desprinde este aceea că imperiul colonial britanic a debutat ca o întreprindere particulară, cu licenţă regală însă, de multe ori obţinută post factum.
                           Dar de unde vine această convingere a englezilor că le lipseşte vocaţia expansiunii? Se ştie doar că vikingii danezi au fost activi în special în insulele britanice şi în Europa de vest, Anglia şi Irlanda fiind destinaţia cea mai convenabila în incursiunile lor devastatoare. Primele lor colonii cuprindeau ţinutul numit Danelaw, regiune unde se aplica legea daneză protejată de războinici care erau şi colonişti, Irlanda şi Normandia. Moştenirea rămasă a fost grea.
                          După cum am mai scris, timp de 200 de ani vikingii din Danemarca au dominat istoria Angliei, atacându-i ţărmurile, călcându-i drumurile, schimbând peisajul şi limba. Povestea vikingilor este înfrumuseţată şi urâţită totodată.
                         Vorbind despre Anglia şi Danemarca în acelaşi timp, din anul 850 până în 1060, au făcut parte din aceeaşi lume nordică, iar relaţia cu Danemarca a dominat istoria Angliei în acea perioadă.
                          Cheia atacurilor şi a succeselor lor n-au fost canalele navigabile din Anglia, ci drumurile  romane. Fără aceste drumuri atacurile vikingilor ar fi fost imposibile. Drumurile romane - cea mai durabilă moştenire lăsată Britaniei.
                           Danezii au venit în număr foarte mare, migraţia lor depăşind chiar migraţia celor din Normandia.

                           Din studiul documentelor vremii, unii istorici au acceptat teoria "celor doi paşi" în migraţia danezilor în Anglia: ca războinici şi apoi în calitate de colonişti, apăraţi de forţe militare. Al doilea pas, cunoscut mai mult printr-o deducţie, ne arată cum numeroase nume de locuri şi nume de persoane, ca şi multe mărturii lingvistice susţin o colonizare majoră. Doar o migraţie puternică şi protejată de scuturile războinicilor poate fi explicaţia. Nici o altă forţă exterioară n-a putut influenţa limba engleză în măsura în care au făcut-o danezii.

                          Una din trăsăturile moştenite de englezi în urma căsătoriilor mixte este violenţa şi barbaria, apetitul pentru băutură ca şi o slabă "rezistenţă" la plăcerile carnale. Marea problemă a colonizării rămâne totuşi asimilarea lor de către culturile indigene.

                         Problema violenţei vikingilor, a spiritului lor aventurier, distructiv, adevărate surse de teroare, rămâne nerezolvată chiar dacă este un domeniu atractiv pentru mulţi istorici.
                        Studiul istoric al unor aspecte economice şi antropologice apărute în urma colonizării, a trecut în plan secund.

Navă comercială aparţinând Ligii Hanseatice

                        Privind din punct de vedere economic, chiar Liga Hanseatică, apărută în secolul al XII-lea ca o comunitate înfloritoare a oraşelor comerciale din Europa de nord a avut drept strămoşi  negustori vikingi.



                      Influenţa vikingilor asupra Angliei şi moştenirea lăsată a fost considerabil mai puternică decât am crede, cu toate formele şi aparenţele liberale de mai târziu.