simboluri ... culori

Cântec fără grai

                             



                                       A l b








                         Albul semnifică fie absenţa, fie suma culorilor.  Albul a fost la început culoarea morţii, fiind şi azi culoare de doliu în întreg Orientul.  Multă vreme tot aşa a fost şi  în Europa, cu precădere, la Curtea regilor Franţei.

                            In simbolistica culorilor, el se situează fie la începutul, fie la capătul vieţii diurne - albul  candidus, este culoarea candidatului (candidaţii la funcţiile publice se îmbrăcau în alb).

                            Albul, se spune, este culoarea primilor paşi ai sufletului spre înalturi a războinicilor sacrificaţi, în tradiţia mexicană. Dar în concepţia indienilor din America de Nord, albul este culoarea răsăritului, nefiind o culoare solară. Nu mai este culoarea aurorei, ci a zorilor, acel moment de vid total dintre noapte şi zi, când lumea visului acoperă orice realitate. Din acest motiv zorile constituie momentul prielnic atacurilor surpriză, şi de multe ori a execuţiilor capitale, când tradiţia ce mai dăinuie încă, cere condamnatului să poarte o cămaşă albă, cămaşa supunerii, aşa cum este şi veşmântul celor ce se îndreaptă spre împărtăşanie sau a logodnicei în drumul spre căsătorie. Este culoarea purităţii, care, la origine, nu reprezintă o culoare pozitivă, ci o culoare neutră, pasivă, semn că nimic nu s-a împlinit - explicaţie a ritualului creştin unde copiii sunt conduşi spre înhumare înveliţi în alb şi cu multe flori albe.


                         Multe popoare si-au reprezentat punctele cardinale şi prin culoare, şi  au simţit albul ca fiind potrivit pentru est şi vest, întrucât aceste două puncte cardinale încărcate de mister, unde soarele, astrul nemuritor, izvorul luminii şi al vieţii dar si distrugătorul, se naşte şi moare în fiecare zi. Albul apusului este albul mat al morţii, pe când albul răsăritului este albul zorilor.
                                                                                
                                                                                

                           La celţi, popor ce apare în istorie în secolul al V-lea î.e.n., stabiliţi pe o arie întinsă  din Peninsula Iberică,  Irlanda  şi Anglia, în vest, până în Asia Mică în est, albul este pozitiv, culoare rezervată clasei sacerdotale: druizii erau îmbrăcaţi în alb. Cu excepţia preoţilor, doar regele, a cărui funcţie se aseamănă cu cea a preoţiei şi care este un războinic însărcinat cu o misiune religioasă excepţională - are dreptul să poarte veşmântul alb.

Druizi la Stonehenge

                           Aureola albă şi lotusul alb sunt asociate, în budismul japonez, cu gestul pumnului cunoaşterii , în opoziţie cu roşul şi cu gestul de concentrare.

                           Albul, fiind considerat o culoare a iniţierii, devine în accepţia diurnă culoarea revelaţiei, a transfigurării,  culoarea teofaniei din care o rămăşiţă va înconjura capul celor care l-au cunoscut pe Dumnezeu, având forma unei aureole de lumină, ca sumă a tuturor culorilor.

                          "... Si vesmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi aşa pe pământ înălbitul. Si li s-a arătat Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Iisus" (Marcu, 9, 2-4) Ilie stăpânul principiului vital simbolizat de foc, rosul fiind culoare sa.
                         Moise, potrivit islamului, este asociat forului intim al fiinţei, a cărui culoare este albul. Albul fiind culoarea esenţială a înţelepciunii în accepţiunea sufiştilor, venită din obârşii şi purtând chemarea umană spre progres.
                         In tradiţia islamică iraniană, se spune "Alb sunt cu adevărat. Vin din vechime, sunt un înţelept a cărui esenţă este lumina (...) Priveşte apusul şi zorii de zi, sunt nişte clipe de hotar; de-o parte albeaţa zilei, de cealaltă întunericul nopţii, de unde şi purpuriul faptului de zi şi-al celui de seară."

  

Steagul Vaticanului

                            Albul se apropie de auriu,          aşa se explică asocierea celor două culori pe drapelul Vaticanului.