Am fost astăzi martora unei scene petrecute la anticarii ambulanţi din Ploieşti. Fără a fi implicată direct, am fost marcată sufleteşte mai mult decât mă aşteptam. Aproape că nu-mi găsesc cuvintele ca să pot povesti cât mai coerent despre această întâmplare. Anticarii din centrul Ploieştilor cu pretenţii de oameni de cultură, uf! Am văzut cum s-au năpustit soţ şi soţie, pe o doamnă ce s-a apropiat de stand, dornică de a vedea ce a mai apărut "nou" . Intâmplător o cunoşteam din vedere si chiar eram pe punctul de a intra în vorba cu ea când soţia-vânzătoare la stand (n-am cunoştinţă de numele firmei, n-am văzut nici un nume) supărată că doamna nu ştie încă ce doreşte şi nu-i poate spune dacă va cumpăra ceva, a revărsat aspra ei o multime de reproşuri si "argumente zdrobitoare" referitoare la nehotărâre, la lipsa de comunicare si cât de amabilă a fost ea, vânzătoarea, cu o asemenea clientă. Imediat a intervenit şi domnul soţ în "apărarea" soţiei, auzindu-l cum îşi consola consoarta "las-o, mă, nu ştii că e... să se ducă...." N-am auzit restul. Am fost uluită de repeziciunea cu care au atacat si am văzut-o pe doamna aceea cum cu lacrimi în ochi si cu mâinile la urechi a plecat aproape ameţită.
Doream să spun ceva şi nu puteam, doream să intervin cumva dar n-am avut puterea necesară, eram consternată. De ce? Pentru ce? De cele mai multe ori, te duci la anticariat nu să cumperi ca la aprozar 1/2 kg cartofi sau 1 kg brânză! Aici stai de vorbă cu cărţile, cu autorii, te delectezi amintindu-ţi diverse întâmplări legate de cărti, de autori, pur şi simplu visezi, eşti deja într-o altă lume!
Oare aceşti vânzători de carte din ce breaslă de meseriaşi provin? Consideră ei că atitudinea de vânzător de cartofi se potriveşte şi la vânzarea de carte? Eu nu cred! Am cunoscut librari si anticari cu ştaif, profesionişti, care iubeau cartea, ştiau aproape totul despre autorii si titlurile din prăvălie.Aveau cunoştinţe de istoria artei, critică si istorie literara şi îţi vorbeau o zi întreagă despre carţi, edituri, autori, curentele din artă etc., etc. Si dacă te simţeau a fi un împătimit al cărţii la plecare ori îţi făceau un mic rabat la pret, ori primeai un mic suvenir cum ar fi o mică gravură, un pix, un calendar, drept bonus.
Aşa înţeleg eu "comerţul "cu cartea. Să pot întreba, să ştiu că am pe cine întreba şi să am certitudinea că primesc răspunsurile aşteptate. Resping acea atitudine "de obor".
Nu ştiu de ce întotdeauna am considerat comerţul cu cartea, ceva mai altfel, deosebit, nobil în comparaţie cu piaţa de legume, magazinele de îmbrăcăminte, bijuterii s.a.
După cum v-am spus, sunt încă sub impresia aceea de neputinţă în faţa aroganţei, în faţa grosolăniei şi a lipsei de educaţie, de aceea susţin că cine a spus "clientul nostri, stăpânul nostru" a fost un prost! Un prost prost orientat! Iar "anticarii" din Ploieşti au un client mai puţin de acum înainte: eu. Da, eu nu voi mai cumpăra şi nici nu voi mai vizita standurile lor.
11 feb.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu