N ă l u c a
Un cântec prinde glas,
Zvârlit de undeva de jos.
Şi toate prind acelaşi sens
Şi se întorc în trup cu chip.
Un suflet gol ascultă
Ghemuit în sine.
Apoi se-afundă-n amintiri.
Năluca asta poate fi a orişicui...
*
Ploiesti, Paştele Blajinilor
2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu