Puţin despre mântuirea noastră

                        Despre Rugăciunea lui Iisus (I)


                Mulţi ştiu Rugăciunea lui Iisus şi o practică, puţini însă cunosc vechimea ei.
                După cum se ştie, primele descoperiri despre practicarea rugăciunii le găsim la călugării egipteni. Aceştia se rugau des şi fără vorbe multe. Se rugau neîncetat.  Făceau rugăciuni scurte şi dese, după cum aflăm de la Fericitul Augustin în Epistola 20, sau cum Avva Isaac îi învăţa pe Cassian şi pe însoţitorul acestuia să recite neîntrerupt primul verset din Psalmul 69 : 'Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie, grăbeşte-te!' (Conlationes, X, ed. Pichery) - ca pe o taină a primilor călugări din Schetia.

               Astfel, în 1965, cu prilejul unor săpături arheologice în Egiptul Inferior, s-a descoperit un complex de chilii datând din preajma anului 335 d.H. (Pateric, Avva Antonie).
               Aşezarea monastică la care ne referim, era la început doar o anexă a Nitriei, numită Kellia - 'Chiliile'. Aici, călugării trăiau singuri, în chilii răspândite în deşert.
               Tot din Pateric aflăm că, probabil, fondator al acestor aşezăminte a fost Ammun, după îndrumările Sfântului Antonie.

               Fiecare chilie avea două încăperi: una în care călugărul dormea şi cealaltă rezervată rugăciunii, pe al cărei perete dinspre răsărit se afla o nişă în care era pictată o cruce sau chipul Mântuitorului. Binenţeles că, aceste desene-icoane sunt aproape abstracte privindu-le din perspectiva evoluţiei meşteşugurilor. Din alte documente anterioare se ştie că, în perioada creştinismului timpuriu, se obişnuia rugăciunea cu faţa spre răsărit, tradiţie-simbol păstrată până în prezent. Nici călugării egipteni nu ignorau această practică, (Pateric, la capitolul despre Avva Arsenie).

              Această întrebuinţare a nişei se presupune a fi fost împrumutată din tradiţia iudaică unde nişa arată Ierusalimul.

              Intr-una din încăperi s-a descoperit o inscripţie care, datorită conţinutului, este considerată ca prima formă a Rugăciunii lui Iisus. Inscripţia aceasta are 29 de rânduri, şi numele lui Iisus Hristos este factor predominant, 'cu scopul de a aşeza sufletul într-o stare de rugăciune continuă', recomandare menţionată în Pateric (A. Guillaumont).

              In 1965, cu prilejul primei campanii de săpături, s-a descoperit, 'pictată pe zidul unei săli ce constituia capela unei chilii' (A. Guillaumont), această inscripţie amplă numită Rugăciunea lui Iisus.

             Rugăciunea lui Iisus se deosebeşte de altele asemănătoare prin repetarea numelui lui Iisus, ca element esenţial, şi asocierea cu rugăciunea vameşului, 'fii milostiv mie, păcătosului!' (Luca, 18, 13).

              La Kellia au fost descoperite mai multe inscripţii - 47 ca număr - incomplete, din cauza timpului, trasate pe pereţi cu cerneală roşie.
              Practicarea Rugăciunii lui Iisus printre călugării din Egiptul secolelor al VII-lea - al VIII-lea a fost confirmată de această descoperire.

              Despre istoricul acestei rugăciuni în Biserica română, s-a ocupat pe larg părintele profesor D. Stăniloaie în 'Isihaştii sau sihaştrii şi Rugăciunea lui Iisus în tradiţia ortodoxiei româneşti' (Filoc. rom., VIII).

Articol preluat din Suplimentul săptămânal ALDINE al ziarului România liberă, 2003