calendar

Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași) este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută ca autoare a unor versuri pentru copii. Pseudonimul i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut numele ales. 

 Pentru bogata sa activitate literară a primit numeroase premii și distincții: Premiul Academiei Române (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Național pentru Literatură (1937), Premiul S.S.R. (1943), Ordinul Muncii cl. ? (1954), cl. I (1964).

(Wikipedia)
                                       

                       Otilia Cazimir - Unde-s ochelarii? 

                   Bunicuţa-i suparată,
            Că de-un ceas întreg tot cată:
            Cată-ncolo, cată-ncoace,
            Ochelarii nu-s şi pace!

            I-a cătat pe sub saltele,
            Si-n papuci, şi-n ciuboţele,
            Pe sub perne, pe sub oale,
            Pân`n-a mai putut de şale!

            A mai stat, a mai oftat,
            Iar s-a pus pe căutat!
            Stă şi-aprinde-o lumânare:
            Unde să-i mai cate, oare?
            Nu-s în raft, nu-s în cutie,
            Poate-or fi-n bucătărie…..

            Răscoleşte pe subt scară
            Si pe poliţă-n cămară,
            In cuptor, pe sobă sus,
            Ochelarii nu-s şi nu-s!
            Să nu fie cu bănat,
            Cine, oare, i-a furat?

            Când să-i cate şi prin tindă,
            Dă cu ochii de oglindă,
            Si ce vede, ce nu vede,
            Parcă nici nu-i vine a crede:
            Ochelarii, poznă mare!
            Ii stăteau pe nas călare…..

            Ii cătase-n cui, sub pat,
            Dar pe nas nu i-a căta.
            Si de nu-i vedea-n oglindă,
            I-ar căta şi-acum prin tindă!

Otilia Cazimir - De Pe-o "Buna Dimineata"

                           De pe-o „bună dimineaţa”
                 Cu tulpina de cârcel,
                 A sărit un gândăcel
                 Cu mustăţile de aţă.

                 Alti gândaci, mărunţi şi roşii,
                 Care-şi poartă fiecare
                 Ochelarii pe spinare,
                 Dorm la soare, somnoroşii!

                  Iar pe-un fir de păpădie,
                  Ce se-nalţă, drept, din iarbă,
                  Suie-un cărăbuş cu barbă,
                  În hăinuţa aurie.

                  Suie, mândru şi grăbit,
                  Să vestească-n lumea mare:
                  - Preacinstită adunare,
                  Primăvara a sosit!