Cavaleri, cavalerism

                         Cavalerismul a avut o influenţă foarte mare în îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi a moravurilor aspre din frământatul Ev Mediu.
                         Simbolul cavalerismului prin tendinţa sa de spiritualizare a luptei, devine curent, crez prin alegerea unei cauze superioare şi prin nobleţea mijloacelor folosite.
                         Visul oricărui cavaler era să participe la o acţiune cu un înalt caracter moral, uneori sacru.
                          Ca simbol, cavalerul însumează un anumit număr de valori.
                           Cavalerismul a influenţat mult societatea, în timp devenind o clasă nobiliară, mai educată, rafinată, mult mai cultivată decât la începuturi.
                          
                         In misterioasa şi nesigura lume feudală, este adoptat un anumit cod de valori de toţi cei de care seniorul (castelanul) se slujeşte.
                         Cavalerii proveneau din diferite categorii sociale, în general dintre cei familiari seniorului, chiar dintre castelani sau seniori, proprietari mai mari sau mai mici, luptători lipsiţi de pământ şi care de multe ori locuiau la castel.
                         Cei care doreau să devină cavaleri intrau încă de mici în serviciul unui nobil, care le era
 pildă de virtuţi cavalereşti.  Ca paji sau valeţi, micii aspiranţi, serveau pe nobili la masă, îi ajutau la vânătoare, deprindeau mânuirea armelor. Mai târziu deveneau scutieri, având ca îndatorire purtarea scutului şi armelor nobilului, îngrijirea cailor, deseori participând la luptă. 

                         Practic însa nu toţi scutierii deveneau automat cavaleri la vârsta de 21 de ani. Noua calitate implica şi primirea unei feude pentru întreţinere, motiv pentru care mulţi scutieri rămâneau "lefegii", luptători întreţinuţi ai unui cavaler mai mare.
                       Astfel, categoria cavalerilor războinici devenită în timp o castă privilegiată şi mult râvnită, cultivă vitejia, forţa fizică, loialitatea faţă de tovarăşul de luptă, şi mai presus de toate, onoarea.
                       Idealul cavalerismului se abate de la funcţia principală în direcţia puterii cu Cavalerii
Teutoni, a bogăţiei cu Templierii şi a irealităţii cu Don Quijote.


                      Aparţinând unei clase de luptători, Cezar însuşi a denumit prin termenul de cavaleri - equites - clasa  războinicilor celţi, total opusă clasei de sacerdoţi - druides - şi, totodată, opusă plebei. Termenul ales de Cezar simbolizeză perfect natura şi funcţia lor în societatea celtică.

                     Ocupaţia principală a cavalerilor era războiul, iar pregătirea  pentru luptă se făcea în turniruri, un fel de mini-războaie, sau la vânătoare, un alt fel de război, cu animalele sălbatice mari şi periculoase. De regulă, aceste "frumoase şi bărbăteşti" îndeletniciri se sfârşeau tragic. E de menţionat că, la vânătoarea cavalerească nu se foloseau arme de luptă la distanţă, ca arcul sau arbaleta, considerată nedemne, folosirea lor aruncând asupra vânătorului bănuiala de laşitate, păcat de moarte, ce-l dezonora pe veci.
                    Cavalerismul conturează un stil războilui, dragostei şi morţii, cavalerul scrificându-se şi pentru una şi pentru alta.
                    Patronul spiritual al cavalerilor este arhanghelul Mihail care s-a luptat cu diavolul, răul din interiorul fiinţei noastre şi din afara ei, învingându-l.
                    Pe de altă parte, ideologia cavalerismului fascinează tot aşa de mult şi astăzi ca şi în trecut, fiind moştenirea cea mai durabilă a societăţii feudale şi care a înfluenţat semnificativ civilizaţia europeană devenind un model de viaţă.
                     Alte îndeletniciri cavalereşti, total diferite de război se regăsesc în muzică şi poezia vremii. Onoare, fidelitate, idealul cavaleresc de eroism fiind un puternic izvor de inspiraţie. Astfel apar romanele cavalereşti, poemele eroice, adevărate capodopere ale literaturii universale.


                    Cavalerul, chiar dacă nu corespunde întru totul realităţii, este o parte a culturii universale şi, mai ales, un tip superior ca umanitate.


                   Biserica şi cavalerismul au contribuit mult la îndulcirea moravurilor societăţii feudale.
                   După Cruciade, cavalerismul decade, deoarece în aceste lupte a pierit floarea cavalerismului.