vineri, 19 noiembrie 2010

Ingerii -"splendoarea smereniei" (IV)

             
                       Astfel, în ierarhia cerească, după Serafimi şi Heruvimi, urmează Tronurile sau Scaunele ce reprezintă dreptatea, apoi Domniile cu mărirea împărăţiei către cele de jos, Incepătoriile  - pronia chivernisitoare, Puterile - mişcarea minunată orânduită sferelor cerurilor, Stăpâniile ce păzesc alcătuirea a toată zidirea, iar în Arhangheli stă comoara dumnezeieştilor descoperiri cărora încredinţează Dumnezeiasca Inţelepciune cele nespuse, Ingerii, ultimii în această ierarhie fiind duhurile slujitoare care se trimit spre slujbă.




                 Există multe indicii ale unei căderi a îngerilor sub conducerea lui Satan, aceasta făcând parte din altă categorie, a demonologiei.
                     
                     Interpretările şi spusele despre îngeri sunt diverse. După Iustin, care este unul dintre autorii care vorbesc despre cultul îngerilor, aceştia în ciuda naturii lor spirituale, au un corp analog celui omenesc. Hrana lor nu este asemănătoare cu a oamenilor, fiind "hrăniţi" în ceruri. Dar pentru Iustin, păcatul îngerilor constă în raporturile lor sexuale cu femeile din specia umană.  Odraslele lor fiind numite demoni. Drept pentru care, se crede că femeile cu capul acoperit în biserică sunt ferite de această ispită.
                     Credinţa în "îngerii căzuţi" se regăseşte şi în folclorul românesc , spre exemplu, povestea licuricilor.
                    Pseudo-Dionisie insistă asupra rolului îngerilor de iluminare asupra oamenilor, iar Clement din Alexandria descrie rolul ocrotitor  exercitat de îngeri asupra popoarelor şi cetăţilor.


                   Sfânta Scriptura nu pomeneşte deloc de îngerii păzitori, însă după Cartea lui Enoch, sfinţii şi cei drepţi au proteguitorii lor, iar Sf. Vasile cel Mare spune că fiecare credincios este însoţit de un înger ce îi călăuzeşte viaţa, fiindu-i ocrotitor, credinţă regăsită şi la poporul român.
                       In mitologia şi arhitectura Orientului Apropiat creaturile înaripate au constituit o caracteristică importantă. Asemenea reprezentări erau obişnuite în animismul (credinţa în duhuri, suflete, spirite, - de la lat. anima = suflet) egiptean, în timp ce în Mesopotamia leii şi taurii înaripaţi păzeau palatele şi templele, iar  hitiţii, popor indo-european, aşezat în sec. III î.d.H. în Anatolia de astăzi, credeau în puterile grifonilor, făpturi mitologice cu trup de leu şi cap şi aripi de vultur, înfăţişare asemănătoare unui sfinx.

                           Asociaţi încă de la început cu stelele, îngerii, ca mesageri, sunt purtătorii unei veşti bune pentru suflet.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu