Conceptul de "înger" aici este interpretabil. Adesea este luat în sensul de îngeri păzitori, fie în sensul de lideri omeneşti sau chiar episcopi ai bisericilor. Aceste înterpretări implică dificultăţi.
In mod cert angelos înseamnă "înger" aşa cum apare în unele părţi din Apocalipsă, dar nu se poate afirma că "îngerii" ar fi părtaşi pentru greşelile (păcatele) bisericii. Iar ideea apărută (atrăgătoare pentru biserică la început) că "îngerul" ar fi mesagerul bisericii, nu are ca suport nici un text paralel şi nu poate fi acceptată. Iar noţiunea, instituţia episcopatului a apărut târziu, în vremea lui Ignaţiu.
Angelologul creştin Dionisie Areopagitul în ale sale "Ierarhii celeste", face o amplă clasificare a îngerilor după ranguri şi funcţii, după apropierea lor de tronul lui Dumnezeu.
In sulurile de la Qumram s-a găsit o dublă ierarhie a îngerilor, cu oameni muritori asociaţi, unii din tărâmul luminii, alţii din tărâmul întunericului.
Ingerii alcătuiesc armata lui Dumnezeu, curtea şi casa sa. Ei îi vestesc ordinele şi veghează asupra lumii. Au un rol împortant în Biblie iar ierarhia lor este legată de apropierea lor de tronul ceresc.
Cei mai apropiaţi de tronul ceresc sunt Serafimii. In traducere literală - "cei arzători". Făpturi cereşti având sarcina de a face de gardă la tonul lui Dumnezeu, socotiţi ca fiind aprinderea curată şi fierbinte a dragostei sfinte. Singura menţionare a acestor fiinţe cereşti în Scriptură este în viziunea lui Isaia. "Serafim" în ebraică este forma de plural: traducerea folosită de "serafimi" este incorectă, pluralul corect ar fi "seraf, serafi".
Originea şi semnificaţia termenului ebraic sunt incerte. Dar dacă substantivul este derivat de la ebraicul "a arde complet", atunci serafimii pot reprezenta purificarea prin foc (Is.6), doar pentru dragostea către Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu