Ingerii -"splendoarea smereniei" (I)

                                  "Inger, îngeraşul meu...", aşa începe una din primele rugăciuni învăţată în copilărie, în care regăsim credinţa în îngerul păzitor, dupa afirmaţia Sf. Vasile cel Mare că, fiecare credincios este însoţit de un înger călăuzitor,  ocrotitor. 

                            Ingerii sunt  fiinţe spirituale, percepute ca mesageri ai lui Dumnezeu, şi prin urmare fiinţe dintr-o categorie mai înaltă decât omul.

                            Fiinţe intermediare între Dumnezeu şi oameni, îngerii sunt simboluri ale lumii spirituale, create înaintea altor făpturi. Deşi sunt înfăţişaţi cu chip de copil, sunt făpturi asexuate, mesageri ai lumii de dincolo în mitologiile antice, având aripi de lebădă, semnificând nevinovăţia şi puritatea.


                                    In NT se sugerează o relaţie mai profundă de simpatie şi slujire. Ideea de înger păzitor personal s-a conturat mai bine, "îngerul Domnului" sau  uneori "îngerul lui Dumnezeu" sau "îngerul meu" este prezentat în Scriptură (ceea ce creştinii numesc VT) ca o fiinţă cerească trimisă de Dumnezeu la oameni. In NT nu există confuzia aceasta - deşi, uneori, de exemplu, în Fapte s-ar putea deduce o identificare cu Duhul Sfânt.

                            Funcţia îngerului Domnului este de distrugere şi judecată sau de ocrotire şi izbăvire, dar de cele mai multe ori când se arată oamenilor este recunoscut ca o fiinţă divină ocrotitoare, chiar dacă are chip omenesc. 

                          Angelologia VT dezvoltă mult mai complex în Cartea lui Daniel , cea mai veche apocalipsă ebraică.


                          In Cartea lui Daniel din VT îngerii primesc pentru prima dată nume. Gavril explică multe lucruri lui Daniel, fiind vestitor şi iniţiator, Mihail, învingător al dragonilor, are funcţia de înger păzitor al Israelului, şi se pare că şi alte naţiuni, popoare au şi ele îngerul lor, Rafael, este călăuză a medicilor şi a călătorilor.