Aşa aş putea spune că sunt gândurile mele acum: un iarmaroc. De câte ori am încercat să-mi ordonez gândurile, amintirile, ceva s-a-ntâmplat şi s-a rupt firul.
E ceva ce mă preocupă de câteva zile: o stare, o nelinişte pune stăpânire pe mine, şi puţin supărată, am răscolit biblioteca personală în speranţa unui moment salvator: ceva de citit, de recitit, dar ceva acţiune balsamică. Si, răsfoind, cu gândul pe alte meleaguri, colectia revistei National Geografic, cum am mai spus, nu doream să mai scriu, să mai aud de vikingi, dar peste ei am dat într-un numar al colecţiei. Cu poze ... super caritabilis .Am început să citesc articolul, ca să pot sintetiza ceva - poate răsare vreo idee pe care s-o fructific. - Ei, dar câte nu mai sunt de rezolvat! Vikingii, să mai aştepte puţin!
Amintiri, gânduri răzleţe, luminoase sau mai puţin, dorinţe de primăvară, toate se grăbesc să mă cotropească. Un adevărat iarmaroc!
Un tânăr jurnalist scrie cu umor, pe net la rubrica "Colţul bărbatului" despre multele "off"-uri, dorinţe, frustări ale bărbaţilor. Si când te gândeşti că toate celelalte "colţuri" rămase sunt ale femeilor, parcă îţi vine să le dai dreptate!
Adevărata distracţie este însă la comentarii!
Comentariile articolelor de oriunde sunt de nedescris. E nevoie de multă tărie de caracter, umor bine dezvoltat şi multă răbdare şi înţelegere pentru natura umană.
S-ar părea că am găsit la tv un film bun de văzut, cu acţiune, cu suspans, fără scene lacrimogene şi cu actori buni. Aşa că, închei mica mea dizertaţie despre gândurile răzleţe în favoare unui film.
 |
| Iarmaroc |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu