Valea Zânelor

                                       Dincolo de noi  

                                                 Zână a Grădinilor,

                                                          Zână a fluturilor,

                                                Zână  a macilor,

                                                        Zâna  albinelor,

                                               Si voi zâne ale poienelor,

                                                      Scăpaţi-ne de noi!

                    Nu ne place să fim singuri.  Fugim de noi. Ne căutăm sufletul-pereche, căutăm prieteni, căutăm simboluri  în poveştile copilăriei, în rugăciuni, în superstiţii.  Mistere, prinţi, prinţese, zmei, îngeri, elfi, troli, duhuri rele şi bune, zâne rele şi zâne bune...Ne înfioară pădurea fermecată ce-l apără pe   drumeţul obosit cât şi  pe prinţul rănit în lupta cu zmeul, lacul de argint în care se află sabia fermecată, apele tămăduitoare aduse cu multe peripeţii din locuri îndepărtate, poienile însorite unde doarme mica prinţesă păzită de gingaşe flori de mac şi unde năstruşnicul Zefir strică liniştea mătuşilor-margarete.

                    

                      Vrăjitorul Merlin cel care va fi prietenul tânărului rege Arthur, ne încântă şi astăzi datorită curajului, isteţimii şi loialitătii sale.

                    Ne-am facut prieteni din natură, am incercat întotdeauna sa ne explicăm unele mistere, unele temeri, neînţelegeri ale evoluţiei prin acordarea încrederii animalelor, florilor, pământului şi unui creator atotputernic niciodată văzut.

                   Oare cum ar fi fost viaţa noastră fără această alchimie spirituală, fără aceste amintiri ce au fost odată întâmplări adevărate cu şi despre strămoşii nostri?