Vorbind aproape singur...

                           Gânduri, gânduri, gânduri 


                    Vremea rea mi-a stricat multe planuri.
                     Incerc să-mi pun puţină ordine în gânduri, dar nu
mă lasă Lucky, motanul meu cel norocos. S-a aşezat confortabil pe piciorul meu şi nu dă semne că-mi înţelege durerea pricinuită de glezna amorţită.  Se întunecă şi parcă nici caloriferele nu mai dogoresc ca la amiază.
                    Am citit pe site-ul altmarius ieri "Dimitrie Cantemir despre Orient". Asa era titlul fragmentului.E drept că, văzând titlul, am avut o tresărire de bucurie, convinsă fiind că ceva-ceva bun voi găsi... Dar fragmentul e chiar un fragment, fără nimic altceva. Atunci  am avut un gând maliţios drept răspuns la acest material. (A început serialul meu preferat - Merlin, drept pentru care fac o mică pauză. "Amintiri din copilărie" , aşa  numesc eu anumite preferinţe).


De aceea filosofii naturii numără monarhiile lumii nu potrivit numărului stăpînitorilor, ci după cele patru puncte cardinale ale zării, anume Răsăritul, Miazăzi, Apusul şi Miază-noapte. Aşadar, prin lumina firească a minţii (nu mă voi lungi citînd nenumăratele izvoare vrednice de crezare), este ştiut că prima împărăţie a fost a Răsăritului - a Inzilor, a Mezilor, a Parţilor, şi a celor mai buni dintre toţi, a Perşilor
MONARCHIARUM PHYSICA EXAMINATIO, 1714
                                                   ***
Ca o completare la aceasta frumoasa prezentare a monarhiilor lumii, găsim în VT expresia de "răsăritul soarelui" pentru a indica o direcţie sau mai frecvent doar prin "răsărit" şi doar o dată pe aceea de "a merge înainte". In NT semnificaţia termenului este aceea că răsăritul luminătorilor le dadea popoarelor din antichitate tiparul de direcţie,  termenul de qedem fiind asimilat cu "înainte", iar un derivat al rădăcinii  qdm era folosit pentru a arăta  estul. Cuvântul qdm este atestat din cca 2000 î.d.H. ca un termen împrumutat (în Egipt) şi în textele ugaritice din sec. al XIV-lea. Inţelepciunea Răsăritului (se presupune mai curând cea din Babilon decăt din Moab, 1 Imp., compl. Mat.2) era renumită şi avea termen de comparaţie cu cea  a Egiptului.

Trecând în alt plan, cu puţină maliţiozitate, putem spune că, în timp ce Răsăritul preamareşte slava lui Dumnezeu, Apusul rămâne la baza Crucii. Răsăritul spiritualizat , Apusul materialist.

                   Poate ar trebui să continui celelalte rubrici lăsate la pritocit cam de multă vreme.  Poate de mâine, cum ziceam în studenţie "de mâine m-apuc de-nvăţat!"...