Mă lovesc de amintiri, multe totuşi pentru un timp aşa de scurt, daruri primite, uitate sau nu, ce toate îmi arată cât de deasă, de întunecată, de adâncă e singurătatea.
Cum am mai spus, de la o vreme amintirile sunt sare pe rană...
Vacanţa în Croaţia, mi-am dorit-o. Chiar câteva zile şi oriunde în Croaţia, dar preferam să ajung pe ţărmul Adriaticei, să văd pădurile croate oprite la malul mării de stâncile ascuţite. Să visez la vremurile când printre stânci se joacă nepăsător Anteros, zeul grec al dragostei reciproce împreună cu nestatornicul Eros şi cu satirul Marsyas, frigianul ce fermeca frumoasele copile pământene cu fluierul. Si am ajuns!
Zelena Laguna, campingul pentru corturi şi rulote din apropierea oraşului Porec din peninsula Istria, este aşezat în trepte, cu multă verdeaţă, pădurea oprindu-se la câţiva metri de mare. Pământul roşu, stâncos, crează impresia unui tablou pictat de maeştri uriaşi.
Plaja nu e nisipoasă, dimpotrivă plină de pietre şi stânci, ca în imaginea de sus.
Apa e limpede şi plină de arici de mare, iar unele locuri mai ferite ascund mici vietăţi marine. Stâncile din apă ca şi aricii de mare nu-ţi permit să intri în apă fără încălţăminte adecvată.
In Porec am văzut cedrii mari, bătrâni si gard viu din lavandă si dafin. Nu vazusem până atunci. Parfumul de lavandă se simte în oraş pretutindeni.
Influenţa Veneţiei se observă atât în arhitectura oraşului cât şi în celelalte aspecte sociale. Campingul Zelena Laguna este condus de un croat italian, bun organizator ce nu lăsa nimic la voia întâmplării. Turism profitabil făcut cu un management pe măsură. Vacanţele în Croaţia atrage multi nordici: olandezi, danezi, suedezi, norvegieni şi germani din nord şi chiar ruşi. Toţi cu rulote şi corturi. Vin familii întregi cu copii, bunici, bone, animale de companie.
Ii atrage frumuseţea sălbatică a locurilor, preţurile mult mai convenabile decât în Italia sau Franţa(rata de schimb euro/kuna era în iulie 2010 apropiata de valoarea koroanei daneze în raport cu euro) şi spaţiul generos alocat nudiştilor. Toţi nordicii făceau plajă la nudişti. Mămicile tinere cu copiii după ele ce îşi etalau cu nonşalanţă ceea ce trebuia doar sugerat, bunicile la fel. Ooo!, bunicile înconjurate de nepoţii ce de multe ori abia le ajungeau până la buric, ofereau un spectacol tragic.
Iar bărbaţii, tineri sau mai putin tineri, privindu-i cum se fâţâie de colo-colo îţi tăiau pofta de viaţă sau... ţi-o sporeau!...
Nu sunt o încuiată, departe de mine gândul acesta, dar încerc să-mi imaginez cu ce amintiri rămân acei copii despre bunicii lor? Ce loc ocupă în sufletul lor, în amintirile din copilărie icoana bunicii?
Alte amintiri cu altă ocazie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu