Amintiri din Danemarca
Prima impresie despre Danemarca mi-am facut-o pe aeroportul din Copenhaga nu am putut sa nu recunosc diferenta dintre Amsterdam
si Copenhaga. Apoi, te impresioneaza culoarea galbena a culturilor de
rapita inflorita – era iunie, morile de vânt, curatenia si grija pentru
mediu. In mijlocul zilei, nu vedeai oameni pierzând timpul, dimineata
era forfota mare cand se pleca la munca, apoi totul se linistea, si
parca totul era dirijat de un mecanism ascuns, bine pus la punct.
Orasele seamana intre ele cu mici diferente. Chiar daca eu nu am
vazut cersetori pe strazi sau tigani, am gasit magazine cu marfuri
turcesti, chinezesti, influentele est-europene si orientale fiind
regasite mai peste tot. Nu am vazut caini vagabonzi, toata lumea isi
plimba animalul de companie in lesa, iar pe langa ghena de gunoi nu
forfotea nicio pisica, nici caini, nici oameni ai strazii.
Altceva ce m-a surprins placut: nu se fura. Merii ornamentali,
tufele de mure ce imbraca uneori micile gradini din fata casei nu sunt
jumulite, nu sunt devastate de copii. De fapt, acest comportament
civilizat este dictat de teama de amenzi. Danezul este un paracios.
Daca stie ca nu e voie sa mergi pe banda biciclistilor sau sa arunci
mucul de tigara sau doza de bere si te vede ca nu respecti regulile,
imediat pune mana pe telefon si suna la primarie si, culmea,
intotdeauna se gaseste un functionar disponibil care vine si te
amendeaza. Cu o sanctiune in bani, koroane sau cu zile in folosul
societatii.
Totul este extrem de bine pus la punct, toata lumea stie ce are de
facut. Spre exemplu, dimineata la ora 7 veneau muncitorii sa tunda
gardul viu ce delimiteaza benzile de mers sau sa ingrijeasca anumite
ghivece ornamentale din intretinerea primariei. La ora 9, plecau, iar
in urma lor nu ramanea o frunza.
Ceea ce am mai retinut si mi-a placut, este grija edililor, a
primariei pentru anumite nevoi ale oamenilor, in special danezi. Undeva
la marginea orasului sunt parcele de aproximativ 140-150 mp unde iti
poti amenaja contra unei chirii, o gradinita de flori sau legume, fara
gaini sau caini, si o casuta-cabana, toate doar pe timpul verii si,
binenteles, cu respectarea unor reguli stricte. Aceste colonii de vara,
au administrator, stradute si locurile numerotate. Aproape ca in unele
povesti.
Toti danezii stiu engleza, germana o inteleg dar nu le place,
prefera engleza. De ce? Nu stiu! Chiar daca merg mai degraba la bar
decat la scoala, toti vorbesc si engleza, aproape ca o a doua limba.
Iar pentru strainul ce incearca sa invete daneza e bine sa stie ca
aceasta limba este tot asa de grea ca atunci cand incerci sa vorbesti
cu un cartof fierbinte in gura. De multe ori, danezii din Copenhaga se
inteleg mai greu cu cei din sudul Danemarcei. E diferenta in felul de
pronuntie.
Putini sunt cei care au proprietati, de regula stau cu chirie in
apartamente frumoase, in functie de familie, de varsta etc. Blocurile
sunt inconjurate de spatii verzi, bine ingrijite, spatii de joaca
pentru copii, garaje bine amenajate. Intr-o zona cu copii, garaje si
circulatie mare de masini am stat pe loc admirand joaca unor iepurasi
ce traiau pe sub boscheti, nefiind alergati sau speriati de nimeni.
Inca o data spun: toata aceasta civilizatie se traduce in impozitul
mare si teama de amenzi, nu neaparat in educatia oamenilor care fac
asta de buna voie.
Intr-o duminica dupa amiaza, in plimbarea mea zilnica am intrat
intr-o biserica si am asistat la o cununie. Invitati putini, eu fiind
considerata o invitata necunoscuta, slujba relativ scurta, fara fast,
oficiata in daneza… de o femeie! Toti invitati au primit in timpul
slujbei o biblie, deci si eu, din care, binenteles, nu intelegeam
nimic. Am ramas pana la sfarsit. Biserica era una fara icoane pe
pereti, doar cateva tablouri mari pictate intr-o maniera naiva aproape
abstracta, cu subiecte biblice. Dupa aceasta inedita slujba, mi-am
continuat plimbarea prin cimitirul din spatele bisericii, cimitir ce
este amenajat ca un parc, ingrijit permanant. Daca timp de sase luni nu
cureti mormantul, nu arzi iarba din jur, nu uzi florile, tu proprietar
pierzi dreptul de folosire.Magazinele sunt de doua feluri, cu marfuri daneze cu preturi mari si magazine cu marfuri diferite, supermarket, unde preturile sunt si ele diferite in functie de provenienta marfii. Fata de Germania, in Danemarca toate preturile sunt mari. Viata danezilor fiind mult mai scumpa. De aceea se imbraca toti la fel, cu haine relativ ieftine.
De fapt in Germania
In weekend, in cursul noptii, pretul benzinei/motorinei scade si
daca pana la ora 8 dimineata reusesti sa vezi preturile la cat mai
multe statii de benzina, iti poti face un plin la masina la un pret
convenabil.
Recomand o plimbare in arhaicul orasel Augustenborg,
situat la cativa kilometri spre est de Sonderborg, unde in jurul
castelului regal, se gasesc casele, atelierele fostilor meseriasi
(locuite acum probabil de urmasi) ce slujeau familia regala. Sunt
pastrate, conservate in forma initiala si multe dintre ele cu insemnele
breslei respective. De fapt, acest orasel este oarecum privilegiat, nu
oricine isi poate cumpara acolo o casa, preturile fiind foarte mari,
iar strainii sunt greu acceptati. Castelul regal in prezent este
inchiriat de casa regala unei institutii de sanatate mintala pentru
recuperare, familia regala rezervându-si doar câteva incaperi intr-o
parte a domeniului.
Acest material a fost preluat partial de pe site-ul theCityBreak unde l-am publicat.
Foto: gustos.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu